Free at last...cel putin jumatate de zi in care nu am teme, proiecte, lucrari iminente.
Ce poate fi mai frumos decat sa te plimbi noaptea prin Bucuresti cu castile in urachi si mainile in buzunare? Decembrie, intuneric, Unirii...Norah Jones canta dumnezeieste in urechile mele (multumesc, Cozmin), vantul bate putin cam tare si imi loveste fata. Imi simt parul pe buzele uscate si merg...In fata se zareste bradul de la Universitate. Luminos, colorat, pe mine ma bucura faptul ca nu au mai sacrificat unul viu anul asta. O frunza intarziata se lasa purtata de vant intr-un vartej magic, deasupra capului meu. Merg incet, apasat si respir aerul rece. Sub un felinar imi pare ca am vazut primii fulgi de nea. Ii simt si pe obraji si zambesc fericita. Inchid ochii si ma las purtata de muzica. Cand ii deschid, ninsoarea s-a oprit. Oare am vedenii sau e doar efectul placebo? Norah imi povesteste despre asteptare...despre anticipare...despre dragoste. E mai frumos decat orice colind asi fi putut sa ascult in momentul asta. E mai relaxant decat orice cafenea, parc sau dormitor...e orasul viu, rece si aglomerat, iar eu ma desprind incet de tot si plutesc deasupra asfaltului pe tonurile ei. Asi vrea sa nu se mai termine drumul. Sa nu se mai termine melodia. Sa merg asa absenta pana la capatul Pamantului...nimic nu poate fi mai relaxant pentru mine.
Voi cum va relaxati cand aveti putin timp liber?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu