Contopire sufleteasca

Nimic nu e mai frumos pe lume decat sa adormi cu capul pe umarul persoanei dragi. Puteti sa ziceti ce vreti, dar toti banii si masinile din lume nu pot compensa acest sentimant sublim.

Sa fie cald in camera si sa fie si mai cald sub plapuma si sa te apropii incet de el/ea. Sa iti citeasca din priviri intentia si sa indrepte mana spre tine.Sa te ia de gat si sa te traga spre umarul de care iti este atat de dor...langa care simti ca iti este locul, de pe care parca ai fost decupat candva demult si toata viata ai cautat sa te lipesti inapoi la locul tau.

Sa ii cuprinzi gatul cu o mana si sa ii simti palma mangaindu-ti parul incet si calm. Sa te invadeze caldura si dragostea si seninul si sa iti dispara toate grijile intr-o secunda. Sa te afunzi in pielea fina si sa ii simti mirosul inconfundabil in timp ce ridici capul cautandu-i buzele.

Sa adormi asa, sublim, intr-o contopire sufleteasca ce nu ai mai vrea sa se sfarseasca niciodata.