Mr Asonica a scris zilele trecute un post care, citindu-l la facultate astazi, m-a adus la lacrimi. Il puteti citi aici.
Este unul dintre cele mai frumoase posturi pe care le-am citit vreodata pe blogosfera si desi el se plange (sau se lauda) ca nu poate sa scrie vesel, am dovada vie ca se inseala amarnic. Pe langa faptul ca a folosit stilul caracteristic, usor pesimist si foarte vistor, pot spune ca a reusit sa evidentieze foarte frumos sentimente puternice ca speranta, dragostea, resemnarea. Am parcurs randurile interminabile unul cate unul cu setea ratacitului in desert si mi-a tresarit inima la contactul retinei cu literele scrise din suflet. Simteam ca ii citesc in inima.
Probabil nu va ajunge sa citeasca aceste randuri, dar simt nevoia sa ii aduc un elogiu baiatului de demult...a insemnat ceva pentru mine si nu il voi uita niciodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu