Spiritul sarbatorilor

Poate traiesc eu intr-o lume paralela, dar azi am simtit pe pielea mea spiritul sarbatorilor. A fost ziua in care am avut de umblat in 1000 de locuri dupa intocmit dosarul de inmatriculare la masina. Eram atat de fericita ca la sfarsitul zilei voi avea material de scris pe blog, desre birocratia din Romania si despre nervii de a sta la cozi. I was wrong!

Spre surprinderea mea, ziua a inceput foarte frumos la xerox, unde tanti nu a vrut sa imi ia banii pe copiile pe care le-am facut, probabil vazand cat de entuziasmata sunt. La primarie, nici o coada, ghiseul gol...doamna zambitoare si amabila care mi-a spus ce mai trebuie sa xeroxez si sa atasez dosarului, si a tinut randul pana m-am intors, fara se se enerveze, fara sa urle. Domnii din spatele meu, la fel. Ma simteam foarte prost ca sunt blonda si ca nu aveam tot ce imi trebuie la mine, dar ei ma priveau zambitori si nu am auzit nii un comentariu tipic romanesc. La politie, din nou, numai barbati la coada la depunerea dosarelor. Copilul cu dosarul cat ea, bineinteles ca nu stia sa completeze cererea...nu gaseam seria motorului, nu gaseam seria sasiului, nu gaseam nimic. S-a strans cerculet in jurul meu si toti isi dadeau cu parerea...ca la circ. Dupa ce am reusit sa incropesc o cerere, domnul politist s-a uitat asa la mine si mi-a completat numarul pe certificat VN-05-XCI. Eram in al noualea cer...ce numar frumos! Si una peste alta, a ora 14:00 era si gata sa il iau acasa.

Dupa ce am luat numerele, toti se uitau foarte frumos la mine pe strada cand mergeam cu ele in mana, iar dupa ce am plecat sa ma plimb, se opreau oamenii si imi dadeau voie sa trec daca trebuia sa ies de pe o strada laturalnica. Toata lumea era asa draguta, mai mai sa inep sa ma ciupesc frenetic. Si una peste alta, cand am ajuns acasa si m-am dus sa iau paine, tanti mi-a dat-o fara 20 de bani si mi-a zambit.

Deci ori am luat-o eu razna, ori spiritul sarbatorilor a invadat sufletele celor din jur...