Starry starry night...

Si o melodie de ascultat langa foc...enjoy!

Later edit: november. Melodie de ascultat noaptea sub cerul liber, privind o ploaie de stele in timp ce el te tine in brate sa te incalzeasca si tu te faci ca vezi o stea cazatoare doar pentru a-ti pune o dorinta...doar una...

Sa fim MAI buni

Se apropie Craciunul...Romania scapa incet incet din nameti si incalzirea globala isi face din nou simtita prezenta. Cred ca Mos Craciun o sa vina cu hidrobicicleta. Astazi, in timp ce priveam pierduta cum cade zapada topita de pe blocuri, ma gandeam ca poate a iesit soarele dupa atata furtuna pentru ca oamenii, simtind apropierea iminenta a Craciunului, au lasat la o parte ura, invidia si rautatea si s-au hotarat sa devina mai buni.

Si ma gandeam la toate cliseele care spun ca de sarbatori ar trebui sa fim mai buni. Apoi parafrazam scepticii care se plang ca nu avem nevoie de un motiv sa fim buni, acest lucru ar trebui sa fie valabil pentru fiecare zi din viata noastra. Sa ne trezim in fiecare dimineata cu un zambet pe buze si dragoste in uflet pentru cei de langa noi. Sa oferim cadouri de dragul sentimentului de a da si sa spunem "te iubesc" din pura placere de a rosti aceste cuvinte magice. Si asa, vom reusi sa transformam fiecare zi in Craciun...OARE?

Sa privim altfel situatia...daca nu ii faci celui drag un cadou de Craciun, acesta sau aceasta o va considera ca pe o ofensa, pentru ca el/ea se asteapta la acest gest, iar orice abatere de la starea de normalitate va fi perceput ca un mic dezastru. In orice alta zi din an daca faci un cadou, ai doua variante...fie va avea efectul scontat si persoana iubita se va simti si mai iubita, fie va aparea scepticismul ca de ce oare am facut acest gest...ce urmarim?

Va las pe voi sa decideti ce alegeti...sa fiti bun tot anul, pana la momentul in care daca va abateti o zi de la comportamentul cu care i-ati obisnuit pe cel din jur, sa cadeti in dizgratie...sau sa pastram simbolistica sarbatorilor ca fiind zilele in care trebuie sa fim MAI buni. Cum poti fi mai bun daca ai fost un inger tot anul? Tocmai pentru ca nu a existat inca acea pesoana, se vehiculeaza inca aceasta idee.

Cand oamenii vor invata sa nu mai ia fiecare zi frumoasa si fiecare persoana amabila de bune, si vor fi surprinsi de fiecare gest frumos, oricat de dese ar fi acestea, abia atunci vor merita lucruri frumoase zilnic. Pana atunci...Craciun fericit, haideti sa fim mai buni!

Facem credit sa ornam bradul?...epilog

Ca sa arat ca se poate (si ca sa ma laud cu munca mea, bineinteles), va arat bradutul meu de 2,4 metri ornat in 3 ore cu mai putin de 100 de lei.

Facem credit sa ornam bradul?

Ati vazut reclama aia draguta la Provident in care o doamna trecuta bine de prima tinerete (cred ca au optat pentru imaginea de bunica foarte moderna si intinerita) povesteste amarata de ti se rupe inima cum sarbatorile de iarna necesita atatea cheltuieli incat a sunat la Provident sa ii aduca aia banii la usa ca sa isi poata impodobii duduia bradul? Ei bine, stupid sau nu, asta este mentalitatea moltor romani. Nu doar in materie de brazi, dar si de mancare si bautura. Dar sa revenim la ornamente.

Initial am zis ca baietii care au gandit reclama aia sunt niste snobi incurabili si ca nimeni nu va inghiti faza cu creditul pentru globulete. Dar spre surprinderea mea, se pare ca au avut ei ceva in cap cand au filmat-o. Zilele trecute am fost cu o prietena la Mobexpert sa isi aleaga decoratiuni de Craciun. De ce tocmai acolo? Pentru ca primise un voucher de la ei cand isi mobilase apartamentul. Magazinul foarte frumos ornat, nu ma pot plange, am reusit chiar sa fur o poza de la ultimul etaj.

Dupa o scurta analiza a gamei restranse de globulete si instalatii am constatat cu stupoare ca nimic nu costa mai putin de 20 de lei. BUCATA. De bine de rau am reusit sa alegem cate ceva, impulsionate de minunatul voucher din buzunar. Cand am ajuns la casa, surpriza...cumparaturile faceau aproape dublu decat calculele facute de noi la raft, deci depaseau cu mult aaratul nostru de voucher. Prietena mea si-a facut mea culpa pentru chiulurile noastre de la orele de matematica si a platit diferenta cu cardul. Dupa ce i-a fost inmanata chitanta, o domnisoara de pe raion a aparut la casa sa ii spuna casierei ca de fapt produsele noastre erau la reducere si intr-adevar chiar costau conform calculelor noastre. Dar banii inapoi pe card nu ii puteau pune. Asa ca da-i si mai alege-ti inca un rand de globulete de valoarea luata aiurea de pe card si bucura-te ca ai avut ocazia sa aglomerezi bradul anul asta. Cu globuri de firma, parol!

Asa ca sunt de acord cu bunicuta de la Provident. Ce daca e criza? Hai sa facem inca un credit sa impodobim bradul.

Gusturile nu se discuta

De Craciun, cand consumatorul este mai slobod la punga, toata lumea se straduieste sa aduca ceva nou pe piata. Unii au reusit si au facut istorie cu produse precum Coca Cola sau brazii de craciun. Altii, inca mai incearca.

Din categoria "asa nu", in rand cu Pepsi Blue si Coca Cola Vanila, va prezint gaselnita pe 2009 a celor de la Scandia. Pate de porc cu mere si scortisoara, pate de rata cu rom si stafide si pate de gasca cu caise si coniac. Trebuie sa recunosc ca le-am cumparat, cum probabil au facut multi curiosi, iar daca strategia lor de piata a fost sa epuizeze stocul cu cate o cutie de persoana, probabil si-au atins obiectivul. Dar daca s-au bazat ca omul va veni si a doua oara in supermarket sa cumpere pateu cu scortisoara ca tare i-a placut si vrea sa simta gustul craciunului, cred ca vor avea o mare surpriza.

Voi ce minunatii "editie limitata" ati gasit de sarbatori?

Si iata vine Decembrie

...dupa un an plin. Plin cu nebuneli, plin cu prostioare, cu lacrimi, cu zambete, cu examene si cu escapade...un an cu adevarat plin.

...si ne gaseste tot acasa, tot in sanul familiei si tot punand in balanta bunele si relele anului ce au trecut. Azi vorbesc de trecut iar de maine nu va mai fi loc decat de emotiile prezentului si de vizualizat ce va urma.

Imi place sa cred ca 2009 mi-a adus in dar prieteni. Promisiunea facuta mie la inceputul anului cum ca ma voi concentra mai mult pe reamintirea, intarirea si inmultirea prieteniilor pe toate planurile a dat roade. Daca iti doresti cu adevarat sa ai oameni speciali in viata ta vei reusi. Multi te vor dezamagi, multi vor profita, dar in final, cand vei trage linie vei vedea ca nu te vei mai simti atat de singur pe lume.

Totodata, a fost un an pe care l-am vrut pentru mine. Si ma bucur ca am avut ocazia sa mi-l folosesc dupa bunul plac. Probabil va fi si ultimul. Multi m-au dat disparuta, dar era nevoie de o mica evadare din realitate, din rutina, din responsabilitati si din griji. Parasesc 2009 mai implinita pe toate planurile. Cu o sanatate mai puternica, o minte mai clara, o inima mai mare si un fundulet putin mai mic :P

Cam atat pe moment, am vrut un post lejer de revenire, nu o pagina de jurnal, dar nu cred ca mi-a iesit foarte bine dorinta.

Ai cautat o floare...

Ai căutat o floare 

şi ai găsit un fruct. 

Ai căutat un izvor 

şi ai găsit o mare. 

Ai căutat o fată 

şi ai găsit un suflet –  

şi eşti dezamăgit...

de Edith Sodergran

Dragoste

de Edith Södergran

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului; 

am lăsat-o pe-o stîncă, pe ţărm, 

şi-am venit la tine goală ca o femeie. 

Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta, 

am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze. 

M-ai găsit frumoasă, 

mi-ai spus că m-asemuiam unei fiinţe văzute în vis, 

am uitat totul, am uitat copilăria, căminul, 

nu-ţi ştiam decît mîngîierile ce mă ţineau prizonieră. 

Şi tu ai luat surîzînd o oglindă şi m-ai rugat: priveşte-te-n ea! 

Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere şi cădeau în pulbere, 

am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia decît să dispară, 

O, strînge-mă tare în braţe, 

atît de tare încît să nu-mi mai trebuie nimic altceva.

Supergirls

I'm a supergirl, and supergirls don't cry!

Asa isi cita baiatul convins de acest fapt, muza. Si milioane de fete din lumea intreaga au adoptat acest vers si si l-au transformat in motto. Vezi pe strada fete imbracate in costum impunator si te gandesti ca asta este una din ele. Le recunosti de la o posta. Parul prins cuminte la spate, fusta dreapta pana la genunchi, servieta neagra si privirea rece. Nici un detaliu care le-ar putea trada sensivilitatea, vulnerabilitatea. Si stii...stii ca si-au scris pe frigider la 14 ani mottoul de supergirl si ca de atunci nu au mai varsat nici o lacrima pentru nimeni si nimic. Au si uitat cum se plange. Au uitat gustul lacrimilor si sentimentul de eliberare pe care acesta ti-l aduce. Pastreaza un ocean sarat in suflet si in creier si sunt mandre de autocontrolul lor.

No, i'm a supergirl, and supergirls DO cry!

Ne mandrim cu originea noastra, cu mostenirea, cu atuurile si cu atributele care ne fac femei. Iar emotia, empatia, compasiunea, dragostea, pasiunea sunt doar cateva din ele. Si ne mandrim ca putem plange! Ca avem dreptul de a plange cand simtim ca am ajuns la capatul rabdarii, cand ceva se rupe inauntru. Si nu ar trebui sa renuntam la acest drept. Emotia ne face oameni.

Yes, i'm a supergirl, and supergirls just cry!

Cel mai frumos atribut pe care il avem sunt lacrimile de fericire. Si cine nu a fost niciodata fericit pana la lacrimi nu se poate considera OM. Nu cinteaza ce le starneste, cat de semnificativ este evenimentul sau dimpotriva, cat de simplu...nu conteaza cat va dura, un minut, o ora, o zi sau o clipa, nu conteaza ca maine Pamantul va reveni pe orbita, conteaza ca ACUM esti fericita si meriti sa plangi pentru asta. Meriti sa simti tot atata emotie ca si atunci cand ti se intampla un lucru rau. Pentru ca lucrurile bune merita tot atata importanta, desi noi le trecem cu vederea si ne concentram asupra celor rele. 

Si da, cine te face sa plangi de fericire ar trebui sa fie mandru de lacrimile tale...

Altceva

          In ultima vreme numai la asta ma gandesc. Si nu mi-e rusine sa o recunosc pentru ca stiu ca si tu te gandesti la acelas lucru la fel de des ca mine. Probabil acum ridici din spranceana socat ca ti-am descoperit micul secret subliminal. Si cand te gandesti ca acum te pregatesti sa negi cu vehementa si sa arunci cu noroi in mine pentru ca imi permit sa fac asemenea presupuneri la adresa ta...mai gandeste-te!

          Si chiar daca nu aveai asta in minte inainte sa te apuci sa citesti, acum sigur o ai. O vrei, o simti, zambesti subtil cu gandul la ea si la ideea de a o face chiar acum. Ai vrea sa te afunzi intr-un rau intreg din ea si sa nu mai scoti capul la suprafata pana nu vei fi ajuns sa te saturi. Si asta nu s-ar fi intamplat prea curand. Vrei sa o vezi, sa o simti, sa o cuprinzi cu toata fiinta si sa nu ii mai dai drumu pana cand nu va incepe sa scanceasca usor si senzual si atat de placut. Vrei sa o ai, sa o posezi pana in adancul fiecarei molecule si vrei ca fiecare frantura din ea sa urle de placere.Aproape simti moliciunea in senzorii tactili, dulceata in papilele gustative, gheata pe sira spinarii si focul din tample. Bine ca stai in pat sau pe scaun, pentru ca centaurul ala fioros deja ti-a zdrobit picioarele cu barosul si ai fi cazut in genunchi de mult. Inchizi ochii, strangi pumnii umezi si expiri adanc, apoi scuturi cu putere capul si te gandesti la pajisti insorite cu iepurasi ce zburda liberi. Functioneaza? Ai uitat?

           Stai acum cu mana pe mouse si ochii pironiti, indignat si scarbit de aberatiile pe care a reusit sa mi le scorneasca mintea in timp ce am atata treaba. Licenta,calculator, facultate, munca,televizor,  curatenie in casa, masina,sala de fitness, masa de pranz si plimbarea de seara, toate sunt diversiuni nascocite firesc de mintile noastre pentru a ne abate gandul de la ea. Cand tu de fapt nu vrei sa faci altceva decat asta.Mult, des, mereu. Pe bancile universitare, in fata monitorului, la locul de munca, pe canapeaua din living, pe bufetul din bucatarie, pe bancheta din spate sau de ce nu, la volan, cu antrenorul de la sala sau cu colega de la banda din dreapta, pe banca in parc sau in iarba, toate activitatile cotidiene doar asta striga in subconstientul nostru. 

            Deviatie psihotica determinata de suprasolicitare intelectuala si fizica intr-o perioada scurta de timp. Asa i-au spus oamenii in halat alb in timp ce ii scriau o reteta cu multe sedative. E legal si moral sa te gandesti la mancare, bautura, scoala, serviciu, prieteni, bani, orice altceva, dar daca te gandesti prea mult la asta esti nebun, bolnav, scarbos, imoral, politically incorect. Asa ca stai si taci si iti autoflagelezi creierul din 5 in 5 minute pentru obscenitatile pe care le poate nascoci si esti fericit ca duci o viata normala, corecta. Si nu te gandesti ca toti cei din jurul tau stiu la ce te gandesti de fapt. Esti atat de transparent ca parca ti se scurg atrocitatile prin urechi. Si te intrebi de unde stiu toti. E simplu, pentru ca si ei se gandesc la acelas lucru. Constant, ascuns, obsesiv. 

           Am terminat. Inchide si du-te inapoi la diversiunile tale cotidiene. Macar pentru 2 minute ti-ai putut lasa libera imaginatia. Hai pa!

Militari shopping

S-a deschis si Militari Shopping si bineinteles ca am fost chiar de joi, sa vad cum stau treburile.

Cel mai asteptat a fost Decathlon Romania,care a venit ca o competitie sanatoasa pentru Hervis si care m-a impresionat placut la mentalitate: oamenii se plimbau cu bicicletele prin magazin dupa bunul plac, zburau mingi de fotbal si de basket pe mini terenurile amenajate printre raioane, iar la casa, fiecare om avea cate o bicicleta la brat. Sa dea Domnu' sa ii intalnesc si in trafic! Partea si mai frumoasa este ca m-am intors si duminica seara sa imi cumpar un pedometru, iar raionul de biciclete era aproape gol, sufla vantul printre rastele. Cred ca s-au cumparat cu sutele weekendul trecut. Un minus pentru lipsa bicicletelor de curse, dar la capitolul laisure, tot respectul!

In rest, la C&A, marea nebunie feminina din 89' incoace, nu se putea circula sau vedea vreun produs calumea, atat de multa lume era. Sa nu mai spun de case, care erau suprasolicitate si de cozi care nu aveau capete pe nicaieri. Al doilea magazin Deichmann din Bucuresti a fost foarte bine primit, eclipsand aproape in totalitate Humanicul de langa el. 

Ce mi-a mai placut a fost New Yorker. Nu vazusem inca hainele aferente mai pe nicaieri, dar m-a fascinat de la primele umerase, atat prin stil cat si prin preturi. 

Una peste alta, este o modalitate placuta de petrecut o dupa masa daca vrei sa mai schimbi decorul in locul deja invechitului Baneasa Shopping City.

Oferte de criza

Din ciclul "Ce sa le mai dam oamenilor ca sa cumpere pe timp de criza?"

Bicicletele si CFR

Pentru cei care nu stiu, CFR a introdus de ceva vreme vagoanele cu locuri pentru biciclete. Deci, daca vrei sa te duci ca omul civilizat si ecologist pana in alt oras la plimbare, nu trebuie sa aglomerezi nici DN1 si nici sa cauti intr-o veselie locuri de parcare prin orase straine. Te urci cu bicicleta in tren si cobori frumos la destinatie, ca si cum ai fi coborat in fata blocului. Iata cum arata un vagon de biciclisti:

Bine, sa nu credeti ca e asa in toate trenurile. In general gasesti asa ceva in accelerate.

Si acum, ca sa nu fiu chiar plictisitor de laudaroasa la adresa CFR-ului, sa va arat si cum te intorci la Bucuresti daca ai avut ghinionul sa pierzi trenul de biciclete.

Da, acela este gratarul de pus bagaje de deasupra scaunelor, iar aceea este o bicicleta pusa perpendicular peste cele doua gratare. Si noi dormeam epuizati la umbra ei...

Iubesc soferii bucuresteni!

Poate am innebunit eu, poate am o figura mai simpatica si trezesc mila in trafic, sau poate soferii bucuresteni tin mai mult la masinile lor decat cei din alte localitati, dar sunt in stare sa spun cu mana pe inima ca iubesc soferii bucuresteni.

Sambata am tras o plimbare pana la vecinii nostri din Ploiesti sa le admir parcurile si mallurile. Am zis ca decat sa dau bani pe RATP sau cum s-o fi chemand transportul lor in comun, sa imi iau bicicleta cu mine sa ma bucur de ziua insorita. Soferii prahoveni sunt un dezastru! Nu exista sa iti lase spatiu langa bordura sa incapi cu bicicleta, nu exista sa te vada in trafic, in general. Si posesorii de autoturisme sunt una, dar soferii de autobuz sunt dezastru. Stiti cum iau autobuzele curba? Nu au traiectoria stabilita ca la masini, ci se apropie cu mijlocul de trotuar periculos de mult. Nu putine au fost situatiile cand era sa ajung afis pe bordura. 

Dar sa lasam biciclistii, care oricum sunt o categorie marginalizata a traficului, sa vorbim de atutudinea ei intre ei. Nu am vazut in viata mea atata sticla de parbriz imprastiata pe carosabil cata e in Ploiesti. Si bonus, sa nu spuna nimeni ca sunt inchipuita, nu am vazut de 3 ani de cand sunt in Bucuresti asa ceva. Nu spun ca nu se intampla, dar care sunt sansele sa vad fix in singura zi in care ajung si eu in Ploiesti.

Ajunsa inapoi in Bucuresti, surpriza! Jipanele cat casa se dadeau mai in stanga la semafor sa ma lase sa trec, oamenii te saluta in trafic, si cand am trecut pe rosu la un semafor (mai fac si din astea), m-a oprit un politist sa imi spuna doar sa fiu mai atenta si Paste Fericit. Si acum sa extrapolez putin, nicaieri nu am vazut faza in care daca iesi cu masina de pe o strada laturalnica, maxim a treia masina de pe principala se opreste si iti face semn sa intrii in fata ei. Puteti sa spuneti orice , dar eu iubesc soferii bucuresteni!

Despre regrete

Think about it...

Balerini si suflete

Am intrat in primavara. U woke me up when september ended doar pentru a ma baga intr-un octombrie confuz si plin de first times. Apoi toamna si-a inrat pe deplin in drepturi in noiembrie si la fel au facut si toate activitatile ce daunazi pareau atat de departe si de speciale...

Decembrie a adus cu el o iarna blanda, plina de zambete si cu o jucarie rosie sub brad. In noul an am intrat in zgomot de artificii si fara sa imi sune telefonul. Ianuarie m-a gasit plina de speranta pentru 2009 si dornica de mai bine. Februarie a trecut dureros de greu si de pustiu. Cele mai multe zile si nopti de singuratate si cele mai putine cuvinte rostite. Seara asta are aroma de februarie...

Dar a venit primavara! Am intampinat-o cu o vacutza in piept, privind pe furis peste capete si tastaturi. Si soarele nu a intarziat sa apara. Fetele isi scot balerinii de la naftalina, incepand sa arate cate putin din picioruse, un sneak preview a ceea ce urmeaza sa ne dezvaluie in viitorul apropiat. Galbeni, roz, negri, verzi, rosii sau mov, ei prevestesc curcubeul de sentimente ce se dezlantuie odata cu venirea primaverii, cu trezirea la realitate si cu intoarcerea la natura, la instinctele noastra primare. Sufletul meu simte nevoia unor balerini doar pentru el. Cu care sa zburde si sa sara si sa se simta mai usor, mai liber.

Ce culoare au balerinii sufletului tau?

Earth Hour

Anul asta se desfasoara a treia editie din initiativa laudabila numita Earth Hour.

In 2007, in orasul Sydney, oamenii s-au hotarat sa emita un semnal de alarma asupra consumului mult prea mare de energie din ultima perioada. Astfel, ei au stins lumina timp de o ora ca semn de protest. In 2008, fenomenul a devenit mondial, iar eu am aflat de pe un stalp de prin Bucuresti. Era un poster mic si modest, dar dupa ce am intrat pe site si am aflat despre ce e vorba, mi-am dat seama ca este o idee foarte buna. Astfel, anul trecut am stins toate luminile si consumatorii de energie electrica timp de o ora pentru a ma alatura acestei miscari.

Anul asta, pe 28 martie la ora 20:30, va invit sa stingeti timp de o ora lumina. Iesiti in oras, iubiti-va pe intuneric (ca chiorii) sau jucati v-ati ascunselea prin casa, dar alaturati-va acestei idei, care poate intr-o zi o sa aiba un ecou puternic.

Puteti sa va inscrieti la miscare aici , pentru a se putea contoriza numarul participantilor si nu uitati : sambata, 28 martie 2009, ora 20:30, lights out!

Later edit: in Piata Constitutiei din Bucuresti se va face o intalnire cu voluntarii care vor sa sustina acest proiect. Se fa forma un "60" mare din oameni cu lumanari in mana pentru a marca acest eveniment. Cei care doresc sa participe sunt asteptati la ora 20:00 in Piata. Pe tot parcursul evenimentului se va desfasura un concert unplugged sustinut de trupa Sistem. See u there!

Ce crime ai comis in 2008?

Siteul Descopera a initiat o noua campanie prin care vrea sa constientizeze lumea asupra gravitatii actiunilor sale in contextul global. Asfel, precum aripile unui fluture care prin miscarea lor pot provoca o furtuna devastatoare in capatul celalalt al planetei, putem afla si noi cum, actiunile noastre cotidiene, pe care uneori nici nu le bagam in seama, pot avea efecte devastatoare asupra altor oameni si a mediului inconjurator.

So, take the test si afla cate suflete ai lasat fara curent electic sau apa in 2008 si cate animale au murit de mana ta anul trecut. Suna morbid, dar mi se pare eficient pentru a face oamenii sa realizeze ca fiecare gest indreptat impotriva Mamei Natura trebuie gandit inainte de a fi executat. Enjoy your sentence!

Bucuresti Fluiera Fault, editia a 2-a

Bucuresti Fluiera Fault , sau BFF pe scurt este o campanie organizata de AIESEC in pateneriat cu mai multe companii care sprijina initiativele ecologiste. Idee aeste destul de draguta. Eu am participat anul trecut si va pot spune ca a fost foarte frumos.

In una din zile s-a facut un mars prin Bucuresti in turma, imbracati cu tricouri ce purtau mesaje ecologiste si inarmati cu fluiere si pancarte. Lumea se uita la noi admirativ si ni s-au alaturat persoane chiar si de pe strada in timpul marsului. Eu am fost cu bicicleta si sunteti bineveniti si cu rolele (ba chiar incurajati). O poza mai frumoasa asa nu am, dar asta e destul de draguta.
A doua zi am fost la plantat pomi in parcul Tineretului, unde ne asteptau deja gropile facute si puietii langa ele, noi trebuin doar sa ii bagam in gropi, sa ii acoperim cu pamant si sa ii udam, sub atenta supraveghere a unor profesionisti. Si in noaptea aia plouase, asa ca ne-am umplut de noroi pana in dinti, dar a fost o experienta extraordinara. Se spune ca orice om trebuie sa planteze macar un pom in viata lui, iar daca o facei in fiecare an, e si mai bine. Asa ca daca va hotarati sa mergeti, sa va imbracati de gradinarit. O poza si de aici.Anul asta se repeta actiunea pe 4 si 5 aprilie. Oamenii sunt inimosi, de gasca si chiar se gandesc la mediu, iar pe langa faptul ca tragem un semnal de alarma asupra lucrurilor negative pe care le creeaza poluarea, va garantez ca ne si distram.

Daca vreti sa aflati mai mult despre acest eveniment si sa va inscrieti la el, aveti la dispozitie pagina http://bff.aiesec.ro/ pentru informatii suplimentare, programul manifestatiilor si contact, iar pentru inscriere trebuie completat formularul de aici. Atentie, toate campurile sunt obligatorii pentru validarea inscrierii!

Sper sa va vad pe cat mai multi pe acolo si sa fie o experienta placuta pentru toti!

Hug me tender!

Vreau sa va puneti singuri o intrebare cat se poate de serioasa. Cand ati stat ultima oara imbratisati cu cineva doar de dragul actiunii? Nu ma refer la imbratisatul de complezenta atunci cand te intalnesti cu cineva drag, nici la imaginea unui el si a unei ea pe canapea in sufragerie privind un film, fiecare cu bratele pe dupa gatul celuilalt (sau in alte louri compromitatoare). Si in primul rand nu ma refer la momentele din timpul somnului.

Sunt multe cupluri care dorm imbratisate. Copii singuri la parinti care au avut un ursulet in copilarie sa le tina de urat noaptea, iar acum s-au obisnuit sa tina ceva in brate in timpul somnului. Si ei cred ca asta este dovada de afectiune. E adevarat, e mai mult decat sa vina barbatul in pat, sa se intoarca cu posteriorul la tine si sa adoarma, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

La inceputul relatiei, cand visele erau mari si asteptarile si mai mari, anticipai cu nerabdare momentul in care o sa-ti vezi partenerul sau partenera. Si aproape fiecare intalnire culmina cu imbratisarea de rigoare. Calda, stramta, simteai presiunea aceea pe piept si dogoarea tamplelor si stiai in acel moment ca nimeni si nimic nu iti poate face rau, ca suneti un tot unitar care poate infrunta orice obstacol. Dar acum?

Oamenii nu mai ajung amandoi in acelasi timp acasa. Cateodata nici macar nu sunt in acelasi timp in casa. Dar sunt si momente in care programul lor se intersecteaza. Astfel, cu ce isi umplu ei acele franturi din viata in care au norocul sa se gaseasca in aceeasi incapere? El citeste, se uita la TV, se joaca la calculator sau cine stie ce mai face. Ea isi face unghiile, vorbeste la telefon, probeaza haine sau efectiv vorbeste.

Stateam azi in pat, cu bratele lui puternice in jurul meu fara nici un motiv sau sarbatoare comerciala si ma gandeam. Oamenii au uitat puterea unei imbratisari. Ne drogam cu energizante, cu calmante, cu antidepresive si cu somnifere si uitam de remediile naturale care se afla chiar in fata noastra. De ce oamenii nu se mai observa unii pe ceilalti? De ce nu se mai ating? Raspunde-ti-va singuri la intrebarea de la inceput si daca raspunsul este cel anticipat de mine, luati masuri!

Bar Bar Pub

Cica vroiam sa fac si eu o recenzie la un local. Si mi-am ales fix locul de zacut a studentilor de la Cibernetica (da, aia mai amarati care nu se duc la Mon Cher sa dea zeci de lei pe o frunza de salata). Si astfel am ajuns noi, studenti in an terminal (!) la mirificul Bar Bar Pub. Nu, nu ma balbai, asa se cheama locul. Daca stai in fata la Cibernetica si te uiti in fata o sa vezi o straduta burdusita de masinile copiilor amarati care habar nu au ca 131 te lasa fix in poarta facultatii. Ei, o iei pe straduta aia si undeva pe stanga o sa vezi o sigla vai de mama ei de zici ca daca intrii o sa dai peste pierde-vara trecuti bine de prima tinerete care stau si lungesc un shot juma' de zi numai sa nu se duca acasa si sa ii ia nevasta la rost. Aici este al nostru Bar Bar Pub.

Daca indraznesti sa intrii in curte si sa cobori cele cateva scari pana la subsolul casei cu bulina rosie, ai trecut testul de foc, cel care te desemneaza ca fiind demn de ceea ce o sa gasesti inauntru. Atmosfera faina, mese si scaune din lemn masiv, aspect de bar, dar parca nu prea. Chelneritele simpatice si fasnete, meniul o podoaba. Mancare buna si la preturi de bun simt (oricum, nu de Dorobanti), dar ce mi-a placut a fost prezenta paginii cu coktailuri non-alcoolice si cea cu specialitati din cafea. Orice pub care are asa ceva si mi le si da pana in 10 lei merita recunostinta mea eterna.

Oricum, ideea e ca e un loc bun de chiulit de la un curs sau de pierdut vremea dupa ore in compania colegilor. Poti sa razi tare si sa nu comenteze nimeni, si este intr-adevar un loc unde poti lega prietenii. Merita incercat macar o data. Poate revin in curand si cu poze.

Vreme trece, vreme vine...

...si stai si te uiti pe pereti. Si astepti. Ce astepti? Urmatorul eveniment din viata ta. Fie ca esta vorba de masa de pranz, de filmul care trebuie sa inceapa la ora 20:00 sau concertul Madona, suntem intr-o continua asteptare. Si ce facem intre timp? Stam si incercam sa facem timpul sa treaca mai repede.

De cateva zile mi-am umplut viata de timpi morti. Minutele ce au trecut pana s-a umplut cada cu apa, orele care au trecut pana sa plec la scoala, zilele care au trecut pana sa ma vad cu cineva drag, toate astea puteau fi fructificate, umplute de sens. Si macar daca as putea spune ca nu am nici cea mai vaga idee ce as putea face in acest timp aruncat pe fereastra. Dar treaba este, si inca foarte multa. Atunci de ce am invatat pe de rost fiecare pata de pe peretele din spatele monitorului? Numiti-o astenie de primavara, numiti-o cantec de lebada, numiti-o cum vreti, dar trebuie sa recunoasteti ca si voi treceti prin pase de genul asta din cand in cand. Are cineva un remediu naturist si pentru mine?

Vecinii

Pont: Daca stii ca esti o femeie singura care sta la parter si nu ai geamuri termopan, ar fi o idee buna sa nu te iei de vecini si sa ii ameninti, pentru ca noaptea e lunga si geamurile subrede. Mai are careva nebune din astea in cartier? Sugestii?

Smart Fan Meeting

Sambata am fost la prima mea intalnire SmartFan. De fapt prima intalnire Smart Fan ever, dar astea sunt mai degraba probleme administrative. Cert este ca a depasit orice asteptare. Daca ati fost sambata pe la pranz prin oras si ati vazut o coloana de Smarturi claxonand, sa stiti ca nu era nunta, eram noi. Oamenii foarte de treaba, deosebiti ca si masinile pe care le conduc. Am aflat o groaza de chestii despre masinuta mea si m-am si distrat. Am vazut cum oameni aparent total diferiti se pot aduna uniti de un scop comun: dragostea pentru aceste masinute atat de speciale, ce te fac sa nu le mai vezi ca pe niste simple posesii, ci ca pe un membru al familiei. Adevarate prietenii nascute din simplul fapt ca impartasesc aceeasi pasiune.

Pentru toti posesorii de Smart care intra pe aici, va asteptam in prima sambata a fiecarei luni la ora 13:00 in parcarea din Piata Constitutiei, iar pana atunci va invitam pe forum la http://www.smartfan.ro/ pentru discutii.

Iata si cateva poze de la eveniment.

Coffe driven attitude

Sorry body, sorry heart, sorry internal organs, nu am mai rezistat.

Dupa 4 saptamani de scoala in care am incercat sa imi fac un ritm de viata care sa nu necesite cafea, am ajuns la concluzia ca este imposibil. Din 4 zile de trezit la 6, am reusit una, maxim doua pe saptamana. Sa nu mai spunem ca si atunci eram treaza doar teoretic, in imaginatia mea si in ochii profesorilor. Dar daca azi tot e luni, am zis sa renunt la ideea de sanatos si sa trec la lucruri mai practice, adica la grija pentru viitorul meu pe care probabil nu o sa il pot petrece in pat. Ceasul a bazait la 6, iar eu, inarmata cu ceasca mea mare de capucino instant si un mucenic prospat, mi-am facut micul dejun al noului meu stil de viata. Gustul era divin, combinatia era mortala si efectele au fost pe masura.

Scriu acum, cu ochii larg deschisi, cu degetele zbarnaind pe tastatura si total nedepresiva ca in alte seri. Foamea m-a ocolit pana mult dupa pranz, atenta la ore am putut sa fiu, am notat tot, iar in drum spre casa am inceput sa cant. As canta si acum dar nu e asa distractiv fara public. Una peste alta, pazea ca am revenit la bunul meu obicei de a savura o cana mare de cafea! M-oi fi nascut eu cu cofeina in sange, dar e bun si cate un transplant din cand in cand.

Dilema

"Proasto, cum ai putut sa imi faci asa ceva?"
"Poi daca tu esti plecat tot timpul si nu te mai vad cu zilele..."
"***** dracului, sunt plecat sa fac bani pentru tine si tu iti gasesti pe altu?"

...incep sa o inteleg pe ea. Nu vrem barbati bogati, vrem barbati care sa fie aici, langa noi...

The sky is blue

Poza facuta cu Benq-Siemens EF81 prin tavanul panoramic al unui Smart for two, in drum spre Bucuresti. De acu o sa incerc pe cat posibil sa pun poze facute de mine pe blog.

Out with the old, in with the new

Si iata ca a venit si primavara, cu putin soare, floricele la tot pasul (pentru o suma modica, fireste) si sentimentul acela straniu ca odata cu revenirea naturii la viata trebuie sa schimbi si tu ceva in viata ta.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu simt foarte des nevoia de a face o mica schimbare, cat de nesemnificativa. Dar de data asta, vreau sa celebrez cum trebuie renasterea mediului inconjurator.

M-am tuns, asta ca prim semn fizic si oarecum permanent asupra hotararii mele. Scortisoara a disparut din casa mea. Draga mea scortisoara, prietenul meu drag din cana, in serile friguroase de iarna, aroma ce ma inconjura la fiecare baie ferbinte, lumanarile si betisoarele parfumate ce mi-au fost martore la atatea nopti de pasiune. Am inlocuit-o cu miresme noi, de citrice, de fructe si de flori. Sare de baie de lamaie, gel de dus de mandarine, crema de corp de grapefruit, parfum nou si vesel, lumanari de ananas, ceai de portocale si snackuri din pomelo. Si puiu a venit din Italia ca Mihaela Radulescu, cu un stil nou de viata: suc de fructe prospat stors in fiecare dimineata. Nici nu stiu ce e mai placut: sucul sau el luptandu-se cu o jumatate de portocala invartind-o cu muschii incordati ca sa mai stoarca 3 picaturi din ea.

Mi-am scos bratarile negre de la mana. Alea pe care nu le-am mai scos de cand le-am cumparat si care, daca se mai inmulteau mult, riscau sa imi acopere tot bratul. Mi-am pus in schimb un snur simplu de martisor. Subtire, feminin, ideal pentru starea pe care o am acum. O sa-mi duc la reparat bratara cu delfini de la tine si o sa fie singura stapana peste incheietura mea. Am luat ceasul roz, de vara si pe cel negru l-am inchis intr-un sertarMi-am imbogatit garderoba cu niste piese mai feminine, mi-am pus tricourile mai in spate in dulap. Ce incerc sa fac cu toate astea? Sa ma regasesc pe mine, cea de care te-ai indragostit. Cea in care m-ai transformat odata cu aparitia ta, odata cu metamorfoza din baietoaica in femeie. Incepusem sa uit nevoia de feminitate, inecata in imaginea de vampa si de rebela in ultima vreme. Primavara asta vreau sa ma invete din nou valoarea unei flori firave leganandu-se in voia unei adieri.

A venit primavara, bucura-ti-va de fiecare raza de soare si de fiecare zambet ce vi se ofera...si iubiti mai mult!

Birocratie

Nice day, ziua de 2 martie. Nice indeed! Stiti unde se plateste o amenda rutiera in Bucuresti care nu a fost emisa in Bucuresti? Nu stiti? Va zic eu!

Cand te amendeaza cu zambetul pe buze si o formula de adresare foarte politicoasa, politistul va va spune ca trebuie sa mergeti la trezorerie. Nu nesocotiti cuvantul "legii", caci acesta este sfant. Luni la prima ora ma prezint la trezorerie. Acolo, intreb politicos pe gardianul de la poarta:"Aici se poate plati o amenda?". Raspunsul vine prompt si sigur:"Doar daca nu e rutiera". Bineinteles, cum mi-a putut trece prin cap ca pot plati o amenda rutiera unde am fost trimisa de politia rutiera? Indraznesc sa insist:"Dar politistul m-a trimis aici".Atunci sunt trimisa la ghiseul 6 sa intreb exact. La ghiseul 6, dupa ce explic totata situatia, sunt privita ircumspect si primesc urmatorul raspuns: "Incercati la Drumul Taberei 34".Atat.Nu tu referinta sau denumire de locatie. Simteam ca sunt trimisa la domnisoara acasa ca sa rezolvam problema mai privat. Dar ies din trezorerie si ma urc in primul taxi. "Nu stiti unde se plateste o amenda rutiera?".Bineinteles, ca orice taximetrist adevarat, domnul nu avusese niciodata o amenda, dar ii spun totusi sa ma duca la adresa cu pricina.

Ma lasa in fata biroului de evidenta a populatiei. De ce, habar nu am. Acolo, la poartagasesc un om foarte mandru de orasul in care traia. Dupa ce ii explic situatia, stie exact unde sa ma trimita. Atat de exact incat imi explica si cate pisici trebuie sa ocolesc pentru a ajunge acolo. Se pare ca problema mea avea rezolvarea la oficiul de incasari amenzi, la 2 treceri de pietoni, 3 garduri albe si 2 rosii, o biserica catolica si 5 blocuri (unul galben, unu rosu si restul cenusii) distanta. Dupa ce ascult abundenta de indicatii, recunoscatoare ca macar mi s-a intos cu varf si indesat zgarcenia de cuvinte de la trezorerie, purced spre destinatia ce sper din tot sufletul ca va fi cea finala. Oficiul de incasari amenzi este o casuta portocalie, cu 2 geamuri mici si pe gardul caruia scrie "WC public". Inauntru, lipsa unei cozi la ghiseu ma face inca din prag sa realizez ca sigur nu am nimerit unde trebuie, ar fi fost prea frumos. Intreb totusi la unul din ghisee si sunt trimisa cu o certitudine de 100% la CEC.

Intr-adevar, la CEC mi se iau banii. Nu cred ca am fost vreodata mai fericita ca imi ia cineva bani. Doamna de la ghiseu se plangea ca a avut foarte multe amenzi de incasat azi. I-am explicat cu calm ca a fost sfarsit de luna weekendu asta, iar politia rutiera are de indeplinit o norma lunara, pe care de obicei o face in ultimele zile. De acum, nu mai ies cu masina dupa 28 a lunii.

Cuvinte care dor

"You don't have the power to upset me...you don't matter enough to upset me." Citat din "The Reader" 2008, care e un film emotionant.

Lasand la o parte cinefilia, astea sunt de departe cele mai grele cuvinte pe care le poti auzi de la cineva din punctul meu de vedere. Nimic pe lume nu e mai rau decar sa te simti neimportant, useless. O sa mai scriu pe postul asta, acum am facut o pauza de la film pentru ca m-a lovit prea adanc replica.

I'll be back!

Benq-Siemens EF81

Aceasta este noua mea caramida...pardon, telefon. Si desi acesta nu este un blog in care sa povestim despre tehnica sau sa ne laudam ce ne-am mai luat, vreau doar sa spun cateva cuvinte, poate e cineva interesat. Nu de alta, dar am cautat pe net recenzii de mi s-a acris si am aflat ca, cel putin in Romania se gasesc foarte greu.

Am ajuns la concluzia de a lua tocmai aceste telefon din mai multe motive. Si nu, nu am facut o analiza comparativa cum ne-a invatat domnul profesor cu ochi frumosi de marketing. Nu! Mi-am pus in cap cateva criterii de baza si apoi am luat-o prin eliminare. Ideea generala era sa aiba clapa, pentru ca eu imi las telefonul prin genti si buzunare si ecranul s-ar fi facut praf in 2 luni. Varianta unei invelitoare nu intra in calcul, pentru ca nu suport sa ul scot din chiloti de cate ori vreau sa vorbesc la el. Am luat la rand telefoanele cu clapa si mi-am mai stabilit un obiectiv: ecran extern. Clapa se stie ca e pasibila defectiunilor cel mai repede, asa ca nu era nevoie sa il deschid de cate ori vroiam sa stiu cat e ceasul. Cu telefonul asta am avantajul ca pot sa vad ceas, apeluri, mesaje, sa fac poze, filme, sa ascult muzica si sa si raspund la telefon, toate fara a deschide clapa. Deci am scapat de carcotelile cum ca telefoanele cu clapa se strica repede. Camera e decenta...2MP si rezolutie de pana la 1600x1200 cu zoom pana la 7x. Minusul este lipsa blitzului, dar nu am plecat cu ideea sa imi cumpar aparat foto. Filmele le scoate dragut, nu genial. E draguta ideea ca te poti poza si singur avand camera rotativa, iar faptul ca nu poti face poze altora decat cu clapa inchisa, pentru mine e un plus, nu un minus. Playerul se aude f tare si clar la difuzor iar la casti e extraordinar. Pacat ca nu accepta MicroSD decat pana la 1GB,deci numar limitat de melodii, dar din nou, nu am plecat sa imi iau player. Meniul se misca repejor si e intuitiv si deloc stufos,iar asta e unul din lucrurile pe care mi le-am dorit cu tot dinadinsul.

Cam atata am avut de zis din punctul meu de vedere, pentru ce am avut eu nevoie de la acest telefon. Acum cateva cuvinte despre ce au zis altii si ce am mai citit si eu. Cica 80% din exemplarele acestui model s-au vandut pentru tema cu Star Wars si jocul aferent. Personal mi se pare o prostie, nu sunt deloc interesante, desi sunt mare fan Star Wars. Se putea scoate ceva mult mai bun din ideea asta. In rest, mult lume se plangea de soft, de faptul ca le-a crapat repede si ca trebuie resoftat, iar apoi merge bine. O sa revin cu un post daca o sa mi se intample si mie asa ceva. Cam asta ar fi problema generala ridicata de utilizatori pe diverse site-uri. Daca intalnesc altceva, revin.

Inca o mica idee despre cat de usor este de gasit acest telefon. Personal am folosit netul cand m-am hotarat sa imi iau telefon. Am cautat pe site-uri de caracteristici fara sa imi pun problema daca o sa le si gasesc de cumparat. Dupa ce mi s-a pus pata pe asta, ia-l de unde nu-i. Se gasea de comandat pe cateva site-uri de profil online, dar vroiam intai sa il butonez putin. Avand in vedere ca e din 2006 si ca am inteles ca nici nu a fost foarte popular in Romania cand s-a lansat, telefonul nu era de gasit pe nicaieri in magazine. L-am gasit in catalog la Media Galaxy in final, dar bineinteles ca nu era pe stoc la nici una dintre reprezentante. In final am apelat la un prieten (mersi pe aceasta cale, Vio) si am aflat ca gasesc pe stoc la Altex in Unirii 4 exemplare. To make a long story short, acum mai au doar 3 exemplare acolo, iar eu sunt foarte multumita de achizitie care, daca stai sa te gandesti ca m-a costat numai 280 de lei, cred ca are un raport calitate/pret desul de bun.

O seara placuta tuturor!

Plazza Atrium

Pentru cine e interesat, s-a deschis o aripa noua in Plazza Mall, la etajul cu mancare. Stiu ca nu e veste chiar noua, dar eu abia azi am aflat. Inca nu sunt toate magazinele deschise, dar Peacocks este o pata de culoare binevenita pe plaiureile mioritice.

Enjoy!

Quiet mornings

Ati observat ce linistit e Bucurestiul dimineata? Nu ma refer la ora aia infernala la care toata lumea se indreapta spre servici si e un stres maxim, ci putin mai devreme. Cu vreo 20 de minute mai devreme. Cand oamenii isi beau cafeaua de dimineata in pijamale sau inca se cearta cu ceasul desteptator. Ei, la ora aia Bucurestiul e o comoara. Dupa ce maturatorii si-au facut treaba in timpul noptii si inainte ca 'orasenii' sa isi faca 'treaba' din timpul zilei, acele minute de respiro sunt magice.

Azi am avut ocazia sa prind orasul in acea perioada. Strazile aproape pustii, soarele abia mijind deasupra blocurilor, oamenii, sau mai bine zis lipsa lor din peisaj m-au facut sa ma opresc pentru un moment si sa admir citadinul. Si nu pustietatea te frapeaza, ci linistea... Eram cu castile in urechi si nu auzeam zumzet de fond, asa ca le-am scos si spre surprinderea mea, tot nimic. Unii dintre voi probabil sunt obisnuiti cu ticaitul ceasului cat e ziua de lunga, altii cu motoarele de masini, eu de exemplu consider zumzetul calculatorului ca facand parte din cotidian, iar seara cand il sting ma asurzeste linistea. Asa e si cand mergem pe strada. Voci de oameni, motoare, claxoane, tocuri pe asfalt, nimic concret pe care il poti invinovati, ci un amalgam de decibeli ce se unesc si formeaza zumzetul orasului. Il cunoastem, traim cu el zi de zi si a ajuns o parte din viata noastra. E acel mic detaliu care ne face sa credem ca o campie verde plina cu flori leganate de vantul caldut de vara reprezinta raiul pe pamant si nu un lucru normal, real, spre care am putea chiar sa tindem. Dar dimineata...dimineata orasul tace. Si e o liniste stranie...

Campia copilariei mele, verde si moale in care eram lipsita de griji...acum e doar o amintire stranie...

Zi de primavara

Azi mi-am luat singura ghiocei de la o femeie din statia de tramvai...tabu? Nu prea cred. Fetelor, daca va plac florile, nu mai visati la Feti Frumosi care sa vi le ofere? Puteti face rost de flori si fara apendicele galagios si complicat numit barbat. Nu incerc sa fiu feminista, dar florile sunt prea frumoase ca sa stea in galeata floraresei pana se sinchiseste un baiat sa le cumpere....mai ales ca ei nici nu le apreciaza.

In alta ordine de idei, daca esti baiat si azi s-a holbat o fata la tine in tramvaiul 41, sa stii ca eu eram...lasa-mi un comment ;)

Deja vu

Cum sa porneasca asta in winampu tau dupa 2 ani in care nu ai mai ascultat-o...si cum sa nu o iei drept semn? Stiu ca intr-o zi o sa dai peste blogul asta la cum stii tu sa cauti lumea. Oare mai semeni cu el? Oare mai semeni cu tine de atunci?

Silence

Si vocea ei imi strapunge linistea sufleteasca si ritmul imi aduce aminte de noptile de prin parcuri. Si vreau sa fug...sa imi dea vantul parul de pe ochi si sa imi biciuie ploaia buzele, sa creada lumea ca e ploaie si pe obraji si sa pot plage in voie...si sa fug de tot.

Nu va cutremura vocea asta?

Februarie lung

Cine a proclamat luna asta ca fiind cea mai scurta din an cred ca se gandea la cai verzi pe pereti. Timpul este relativ la numarul de actiuni pe care apucam sa le intreprindem in el si la gradul de utilitate obtinut intr-un anumit interval orar. Timpul nu consta in cele 28 de zile, nici in cele 24 de ore...e o dimensiune mult mai complexa.

Si daca minutele sunt ore si orele sunt zile si cele 14 zile sunt ani muuulti, ce te astepti sa gasesti cand te intorci, decat o batranica plapanda cu sufletul macinat de atata amar de timp. Si daca fiecare drum prin zonele fierbinti ale Bucurestiului da timpul inapoi cu cateva luni...unde mai ajungem? Te rememorezi tanara si infiorata printre copacii ce pe atunci erau scutul tau si cand te trezesti realizezi ca timpul a trecut.Prea mult sa poti aduce totul inapoi, dar mult prea putin ca sa fie suficient sa uiti.

Si te uiti pe ceas si astepti sa mai treaca 10 minute...si inca 10...si nu mai vine odata somnul ala sa te ia si sa te duca departe de cronologie...sa treaca februarie mai repede si sa poti spune ca toate au revenit la normal...la normalul de cand?

Last XP

Aceasta nu se vrea a fi o recenzie, pentru ca Last Xp este vechi, fumat, trecut. Dar eu abia l-am descoperit si cu aceasta ocazie vroiam mai degraba sa cer niste pareri.
Aceasta este noul meu Windows, dupa 3 ani de curaj in care nu am mai formatat calculatorul. Nici acum nu pot sa spun ca o cerea, dar mi-am dat seama ca e singurul moment in care asi avea putin timp luber pentru aceasta operatiune.

Dar sa trecem la fapte: so far so good, merge repede, nu face belele, grafica frumoasa, nu mananca cine stie ce resurse...binisor pentru primele ore ale vietii, sper sa o tina tot asa.

Deci, revin cu rugamintea...cine are ceva de spus despre pseudowindowsul asta? De bine sau de rau, orice parere e binevenita, sa vad daca o sa-si faca veacul la mine, sau in schimb repede.

Mai mancam la KFC?

Piiticu a scris de curand un articol despre KFC , mai precis a publicat un mail primit de la cineva care a lucrat la unul din 'restaurantele' KFC din Bucuresti si povesteste cat de 'igienic' se prepara mancarea acolo. Vi-l recomand, si apoi va invita la mine la un senvish de casa.

Live blogging

Mereu mi-am dorit sa fac asta, deci, sa vedem ce iese

Rapidul de Bucuresti goneste spre destinatie si afara deja e intuneric. In geam vad o figura confuza si trista care ma priveste cu dispret. Cine esti tu sa ma judeci? Esti doar o imagine in oglinda. Stop looking at me! In casti miorlaie solista de la Evanescence un 'Hello' mai deprimant ca niciodata. Cand ridica vocea ma infioara. Colega de compartiment ma fixeaza ca intr-un film de groaza prost. Luminitele care se mai vad afara dispar atat de repede ca nici nu apuc sa le numar. Si e cald...prea cald. Probabil si din cauza notebookului care imi incinge poala...probabil si din cauza ideilor care imi infierbanta tamplele. Indicatorul de baterie e singurul lucru care ma tine in contact cu realitatea...ceasul am invatat sa il ignor de mult. Si acesta imi da peste entuziasm si imi spune ca ar trebui sa inchei cu amabilitatile pasagere pe mess. Intr-un final o sa-l ascult, dar mai cruta-ma putin, te rog!

A inceput melodia aia care imi place de mor desi nu stiu niciodata nici cu se cheama nici cine o canta...si nu vreau sa stric momentul scotnd ipodul din buzunar sa ma uit la nume. Am cautat-o intr-o zi in winamp de am innebunit ca nu stiam cum se cheama...am cautat versurile pe google si am aflat si am uitat in 5 minute. Mai bine asa...ce frumoasa e melodia asta! Mai putin versul cu 'i dream of you as my wife', da in context nu ma deranjeaza. Hmmm, a inceput din nou...e pusa de doua ori una dupa alta...stiu a cui e mana, ca numa tu imi pui melodiile dublate in ipod...hmmm...imi puneai...

Ma duc sa citesc o revista glossy sa imi mai netezesc creierul...sper ca daca citesc maine postu asta nu ma ingrozesc.Bye all!

Sport si libidou

Am auzit zilele trecute ca cica sportul ar mari libidoul barbatilor. Nu ca barbatii ar mai avea nevoie de o marire de libidou, dar asa se presupune ca s-a demonstrat.

Acum sa o luam practic...stam singure acasa si ne asteptam barbatelul care vine plin de adrenalina de la sala. Sa ne pregatim clar de ceva actiune mai mult sau mai putin ortodoxa, pentru ca sigur o sa fie cazul. Cica efortul fizic, indiferent de tipul acestuia, marind cantitatea de adrenalina din corp, face sangele sa circule mai repede. Astfel, barbatul infierbantat are chef de iubit. Sa incercati sa ii apareti in fata cat de curand daca nu vreti sa il apuce cheful de iubit cu alta. Cat despre fetele care nu au bafta de un tip care face miscare regulat, investiti intr-un trening cu o bustiera sexy si cara-ti-l la alergat...va va fi recunoscator la noapte, si veti avea doua avantaje: slabiti si afara, si apoi inca o tura in casa. Have fun!

Mere coapte

Craciunul a trecut, dar pofta de miros de mere coapte si scortisoara in bucataria incalzita de cuptor a ramas. Cand simtiti ca aveti sufletul cald si va zboara gandul la casa parinteasca, merele coapte sunt desertul ideal.

Intr-o seara linistita de iarna, cel mai frumos lucru este sa scoti cateva mere reci din balcon si sa le dai viata. Se scobesc din partea cu frunzulitele mici pana cand s-a scos tot cotorul si toti samburii. Se pun pe o tava si se umplu cu zahar si scortisoara. Se lasa la cuptor circa 40 de minute. Cel mai bine ne dam seama cand a inceput sa se umple bucataria de miros de fericire, de copilarie Se mananca aburinde si se rememoreaza Craciunurile in familie, acasa.

Blackle

De cateva luni incoace mi-am setat home page-ul pe Blackle . Este un motor de cautare sprijinit de Google pentru a economisi energie. Ideea este ca se consuma mai multa energie pentru a arata pe monitor o imagine luminoasa , cu mult alb, decat una mai intunecata, cu mai mult negru. Deci, deschizand de fiecare data browserul pe Blackle, vei economisi energie. E dragut ca iti si spune cati wati ai economisit pana in acel moment. Iata pagina mea de start :

Tamagochi

Mda...mi-am facut si eu doua animalute pe minunatul site http://www.tamagochi.ro. Care e ideea?

Iti alegi un animal de companie, ii dai nume si iti alegi ce premiu vrei sa castigi cu el. Ai un link de acceas si cine intra pe el iti da cate un punt pentru animal. Cu punctele respective se cumpara piesele unui puzzle care la final va fi premiul tau. Am calculat, iti trebuie aproximativ 670 de voturi pentru puzzle, plus cam 10/zi pentru intretinut animalul. Deci ideal ar fi sa adunati punctele in cat mai putine zile.

De ce mi-am facut 2 conturi? Unul din exuberanta, ca era soricelul prea wacky. Votati aci : http://www.tamagochi.ro/pet-Mafalda e fetita si o cheama Mafalda. Apoi m-am gandit mai bine la latura practica si am vazut ca broscuta testoasa are nevoie de cea mai putina intretinere, asa ca mi-am mai facut un cont si cu ea. O votati aici : http://www.tamagochi.ro/pet-Nismo .

Have fun si daca va apucati si voi de ingrijit animale, da-ti un link ;)

Never say never

...asta am invatat intr-o toamna tarzie tocind bancile unui amfiteatru prafuit. Orice vis poate deveni realitate intr-un final. Exact, intr-un final! Daca lupti pana in panzele albe si inapoi pentru ce iti doresti, o sa poti spune ca ai obtinut tot ce ai vrut de la viata ta. Dar cand stii ca ai luptat prea mult pentru ceva? Fiecare obiectiv are un grad propriu de efort, de risc si de satisfactie. Toate astea compun un model multiplu de regresie foarte bine pus la punct, in care coeficientii variaza in functie de persoana, dar in care parametrii estimati nu vor coincide niciodata cu cei reali.

Si lupti, si castigi batalii multe, si pierzi si mai multe, si razoiul nu se mai termina odata. Cateodata uiti si de ce lupti. Cateodata simti ca lupti cu morile de vant...alteori simti ca lupti doar cu tine insati. Stii ca in orice moment ai varianta capitularii, butonul rosu de 'eject' iti face cu ochiu de atatea ori...el te poate salva de agitatia inutila ce te inconjoara si iti poate aduce inapoi linistea, monotonia, siguranta. Ai zice ca asta e tot ce isi doreste o fata...stabilitate si siguranta la bratul cuiva pe care sigur se poate baza in orice moment sa o scoata din toate rahaturile in care se baga singura. Din pacate din asta nu o mai poate scoate el...e singura in fata furtunii provocate de propriul histrionism si totul se intoarce impotriva ei. Toata lupta, toate cuvintele, toti fiorii vii si toate sentimentele...toate sunt acum arme impotriva ei. Si trebuie sa lupte cu ele ca si cum ar lupta cu un dusman invizibil. Si cand vezi ca adversarul vine mereu cu ofrande de pace si cand vezi ca iti da atatea motive logice sa incetezi sa mai lupti, iti trece prin cap ca ai dus lupta prea departe. Oricum lupti singura de la o vreme.

Si te uiti la butonul rosu inca o data intr-o noapte cetoasa si parca nu mai pare atat de inspaimantator, atat de monoton si atat de rece. Si pentru prima data in ambele tabere e liniste. E o situatie fara precedent, nici unu nu ataca, nici unu nu se apara, nu asa am invatat la scoala regulile razboiului. Trebuia sa fie altfel. Trebuia sa existe atacatorul si atacatul, ofensiva si defensiva, asta era starea ideala. Din cand in cand mai venea momentul de confruntare...ambele tabere isi adunau soldatii si se pregateau de lupta cu forte egale...atunci se intalneau si iesea scantei, simteau adrenalina campului de lupta si focul ce le trecea prin venele infierbantate de anticiparea confruntarii, dar asta mai rar. De obicei duceau un razboi rece cu soli trimisi in tabara adversa si cu cate o ghiulea lansata din turn. In schimb starea de acalmie nu era in dictionarul celor doi capitani de osti. Nici nu si-o puteau imagina. Dar iata ca intr-o zi s-au trezit amandoi in defensiva si era o senzatie atat de ciudata incat nu au mai stiut ce sa faca si au cedat. Au apasat butonul rosu, nemaifiind celalalt sa ii opreasca asa cum se intampla de fiecare data, si au disparut. Usor, greu, prea devreme sau prea tarziu...nimeni nu poate spune asta cu exactitate.

Diet Oragniser

Mi-am luat un programel interesant din disperarea de a ajunge la idealul feminin de silueta fara a da in anorexie...Diet Organiser. Atentie! Inainte de a apela la aceasta solutie, trebuie consultat un nutritionist!
Am facut user nou, cu toate datele: ani, inaltime, greutate, masuratori prin diverse locuri si idealul de greutate la care vreau sa ajung. S-a apucat sa imi masoare procentul de grasime din corp si data exacta la care o sa fiu sexoasa. I-am mai spus si distributia pe procente a carbohidratilor, lipidelor si glucidelor pe care mi le-a recomandat nutritionistul in funtie de stilul meu de viata.
Ideea de baza e urmatoarea: introduci zilnic ce mananci sau ce ai vrea sa mananci. Are o baza de date foarte bine pusa la punct, continand atat ingrediente de baza cat si meniuri intregi de la cele mai importante restaurante internationale : McDonald's, KFC, Pizza Hut, Burger King, Wendy's, etc.El iti spune compozitia fiecarui aliment si daca ai voie sa il mananci, ce cantitate din el, si daca ai urmarit corect dieta pentru a-ti atinge scopul.
Ma destainui deja de 3 zile programului si vreau sa spun ca deja mi-a intrat in reflex. Scriu de dimineata cam ce o sa mananc in ziua aia, vad cate calorii imi raman de consumat, si cand vreau ceva in plus fata de ce am pe lista, ma duc intai sa il consult daca se poate sau nu. Sper sa dea roade si vi-l recomand pentru a avea putin control asupra alimentatiei dumneavoastra. Va tin la curent!

Salata Caesar

...sau cel putin cum vad eu o salata Caesar pe care tocmai am compus-o cu manutele astea doua.Se face asa:

• o salata verde medie rupta franjuriin bol


• o felie de piept de pui la gratar sau fiert (eu am pus la gratar) dat prin razatoare (puteti sa puneti pieptul care ramane de pe urma puiului grill, care, dupa ce i-ai mancat cracii si aripile cat timp era fiert, imbatraneste in frigider


• un morcov again, dat pe razatoare


• o ploaie de parmezan ras, ca daca sunteti fani de paste, trebuie sa aveti asa ceva prin casa


• doua felii de paine prajita taiata cubulete si aruncate pe acolo cat inca sunt calde


• ulei de masline cat sa se umezeasca putin


• otet de mere


• ingredientul secret : condiment pentru salata Fit Up care da un gust genial salatei.

Enjoy!

Sex

N-o fi avand stofa de Eurovision, dar eu tzopai prin casa de 3 zile pe ritmurile astea...ma gandeam sa va molipsesc si pe voi.

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste

Mi-au dat lacrimile aproape instantaneu...enjoy...si nu va opriti din cautari pana nu gasiti pe cineva asa.

Cum frate sa iti dea controlul Ratb drumul ca ai cizme roz?

Ca orice fata care se respecta, minimul de 10 posete este si la mine un standard respectat cu sfintenie. Din pacate, treaba asta nu ma ajuta asa de tare cand plec in oras cu o geanta si portofelul este in cu totul alta. Asa am patit azi, cand m-am trezit in drum spre facultate cu geanta goala, fara acte, fara bani, fara abonament RATB. Si cum bafta e bafta pana la capat, bineinteles ca la intoarcere m-a prins si controlul.

Mai nou controlorii nu stau in statii, ca s-a invatat lumea. Stau intre statii, opresc toate autobuzele la mijloc si controleaza tot poporul. N-ai ce face, tre sa arati bilet sau sa platesti amenda, ca nu merge faza cu "Tocmai coboram", pentru ca nu e statie. Si cum eu nu aveam nimic la mine, eram pasibila de amenda. Noroc ca eram aproape de casa si ce am zis, ma risc sa astept sa imi aduca cineva abonamentul de acasa. Explic frumos situatia si dau un telefon sa imi recuperez portofelul. Sta controloarea 2 minute langa mine, timp in care imi povesteste cat de greu este sa anulez o amenda in caz ca chiar aveam abonament, apoi se plictiseste de amabilitatea mea si imi zice o fraza care m-a dat pe spate : "Hai, du-te acasa, domnisoara, ca ai cizme roz!". Hmmm...indeed, aveam cizme roz, dar unde e relevanta in cazul delictului de a nu avea abonament la mine? Mi s-a parut atat de dragut din partea ei incat cred ca o sa o caut prin autobuze zilele viitoare sa ii arat ca eu chiar am abonament si ca nu sunt unul din acei calatori fraudulosi care se bucura ca a scapat de amenda...sunt doar cascata! Noroc cu cizmele roz.

Calma fericire

Fericirea este pentru suflet ceea ce orgasmul este pentru trup...asa mi-a zis mie odata cineva, iar apoi l-am luat acasa si nu i-am mai dat drumu nici pana in ziua de azi.

In momentul asta fericirea este o camera goala, luminoasa si calda,resemnarea unui nume incolor pe monitor, vocea lui Dido sacadata si soptita in niste boxe mici si albe, un betisor parfumat cu aroma de trandafir si parul prins pe multe moate colorate. Simplu, nu? Si sunt atat de fericita ca imi vine sa urlu lumii intregi.

Care sunt lucrurile marunte care va fac pe voi fericiti?

Daca nu intrii pe mess...

Cautam si eu un fres in gara, ca de, fitza e mare si daca nu bei fres nu esti bazata...si am gasit exact ce cautam.

P.S. Daca nenea posesor de creta si de tablita publicitara ar fi intrat mai des pe mess, ar fi aflat ca de fapt "s" se scrie mai nou "sh", si ar fi scapat de probleme. Dar de, o fi vreun admirator de-al domnului Pruteanu..."uite bai ce s-a prostit tineretu' din ziua de azi...scrie "shi", "shiret", "shmecher", "fresh"!"

Back

N-am mai avut timp si stiu ca asta nu e o scuza. Sarbatori, oboseala, vizite la rude si muuulte plimbari cu dinozaurul. Acum sunt mai obosita decat cand a inceput vacanta si urmeaza o perioada grea. But look on the bright side: la noapte revin in Bucuresti si ma reapuc de actualizari cel putin zilnice. Poate nu de saptamana asta, dar de saptamana viitoare o sa incerc.

Sesiunea ma inspira...zecile de ore petrecute in fata monitorului cu scopuri eduative se transforma foarte des in cateva minute si o idee pentru un post. Sper sa fiu productiva in perioada urmatoare.

A, sa nu uit...LA MULTI ANI!