Sorry body, sorry heart, sorry internal organs, nu am mai rezistat.Dupa 4 saptamani de scoala in care am incercat sa imi fac un ritm de viata care sa nu necesite cafea, am ajuns la concluzia ca este imposibil. Din 4 zile de trezit la 6, am reusit una, maxim doua pe saptamana. Sa nu mai spunem ca si atunci eram treaza doar teoretic, in imaginatia mea si in ochii profesorilor. Dar daca azi tot e luni, am zis sa renunt la ideea de sanatos si sa trec la lucruri mai practice, adica la grija pentru viitorul meu pe care probabil nu o sa il pot petrece in pat. Ceasul a bazait la 6, iar eu, inarmata cu ceasca mea mare de capucino instant si un mucenic prospat, mi-am facut micul dejun al noului meu stil de viata. Gustul era divin, combinatia era mortala si efectele au fost pe masura.
Scriu acum, cu ochii larg deschisi, cu degetele zbarnaind pe tastatura si total nedepresiva ca in alte seri. Foamea m-a ocolit pana mult dupa pranz, atenta la ore am putut sa fiu, am notat tot, iar in drum spre casa am inceput sa cant. As canta si acum dar nu e asa distractiv fara public. Una peste alta, pazea ca am revenit la bunul meu obicei de a savura o cana mare de cafea! M-oi fi nascut eu cu cofeina in sange, dar e bun si cate un transplant din cand in cand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu