E intuneric...si liniste...si frig. Melodia din casti s-a terminat de mult si acum ruleaza doar in capul tau, pe repeat. Monitorul s-a stins fara sa observi, pentru ca tu oricum aveai ochii inchisi, strans lipiti si dintii inclestati. Ai si o scuza...e frig. Ai renuntat la tastat pentru ca ai degetele inghetate si ai ridicat genunchii la piept in pozitie de fetus, poate poate te vei mai incalzi putin. Ai inceput sa respiri pe gura, cu buzele intredeschise, pentru ca aerul rece ti-a inghetat narile. Asa ca stai ghemuita cu ochii inchisi si fruntea pe genunchi si astepti...astepti sa se incalzeasca in camera.
Asa, contiunua sa te minti, poate o sa ajungi sa si crezi ce gandesti...hai, stiu ca poti. Daca ii poti minti pe altii privindu-i in ochi de ce nu ar functiona si pentru tine? Da-i bataie in continuare cu frigul din camera, ca suna plauzibil.
Nimeni nu va stii adevarul, nici macar tu. Nimeni nu va stii ca ochii sunt stransi inchisi pentru ca rememorezi imagini, ca dintii sunt inclestati pentru ca reincerci senzatii, ca te-ai oprit din tastat pentru ca orice alte cuvinte aparute in fereastra aia sunt inutile, ba fac mai rau. Nu este aevarat ca nu mai tii picioarele pe sol pentru ca tremura si nici ca respiri pe gura pentru ca buzele uscare de la vant iti aduc aminte... Cine se uita acum la tine de undeva de sus vede o fata care se tine singura in brate sa se incalzeasca, nu una care o face pentru ca de fapt nu are pe altcineva sa o faca in locul ei. Vrea sa simta din nou stransoarea in jurul trupului si asta e singura modalitate. Si tremura de frig. De frig? Da, de frig, nu ma mai contrazice atat! Sceptico!
Si e atat de curent in camera ca ii lacrimeaza ochii. Da, e de la curent! Sa inchida cineva geamul ala...fereastra aia deschisa aiurea si fara sens de la inceput...
