I don't think i'm going to like assholes anymore

Intai da play, se digera mai usor.

Asculta mai multe audio Diverse

Nivelul de masochism existent intr-o singura persoana ajunge la un momendat la maxim. Sure, e nice sa vanezi dupa oameni care don't give a fuck about u doar pentru placerea alergaturii. Se spune ca jocul e mai important decat premiul si evident, oamenii care iti ofera un joc cat mai elaborat, dificil, pervers sunt intotdeauna cautati.

Cand incerci sa legi prietenii, ce cauti la persoana in cauza? Asta depinde de tine. Daca esti o fire nesigura, dependenta, inflluentabila, slaba...probabil o sa cauti compania cuiva care iti seamana, pentru a nu fi indus in eroare sau ranit. Dar mai sunt cei care stiu ce vor de la viata, de la oameni, de la legaturile pe care si le creeaza. Si acei oameni cauta provocari. Vor sa faca imposibilul, sa imblanzeasca, sa subjuge, sa cucereasca teritorii barbare si sa se poata lauda la final cu un trofeu care a meritat alergatura. Din pacate acel lucru nu va fi niciodata mai mult decat un trofeu in perceptia lor.

De cate ori nu v-ati stabilit ca scop suprem imposibilul? O promovare, un premiu, un om, o experienta de viata. Si pe masura ce ati bagat toate resursele in atingerea acelui scop, motivul luptei s-a pierdut undeva pe drum... Si v-ati trezit ca luptati pentru ceva ce nu mai prezinta nici un interes, singurul motiv pentru a continua alergatura fiind orgoliul si teama de a nu fi considerat a quitter. De catre cine? Daca nimeni nu stie planurile tale in afara de tine, cred ca iti poti raspunde singur la intrebarea asta...

So why bother? Why chase after pavements when you can just look around? Si iti garantez ca o sa gasesti oameni care probabil nu o sa-ti ofere the thrill of the chase, dar o sa-ti ofere o companie placuta in timp ce te plimbi pe acelasi drum pe care mai inainte fugeai singur dupa strigoi.

Na, ca a trecut

Stiti voi ce...ziua aia inspaimaintatoare de care ne ferim cu totii out loud dar pe care in adancul sufletului o recunoastem ca fiind un puternic impact asupra stabilitatii noastre psihice. Putem sa fim martiri, sa o renegam cu desavarsire si sa stam inchisi in casa refuzand orice invitatie de a ne alatura aramatei de porumbei de pe strazile patriei, sau din contra, putem cauta cu disperare "a valentine" si petrece clipe mai mult sau mai putin awkward doar ca sa nu ne iasa vorbe ca nu am avut cu cine iesi de Ziua Indragostitilor. Either way, o confirmam ca avand un impact mai mare sau mai mic asupra cotidianului.

Yes, i hate Valentine's, dar nu pt ca e americana, nu pt ca e comerciala, nu pt ca e fumata si ingropata de mii de clisee. Ci o urasc asa cum urasc orice alta zi care te obliga la o anumita conduita. Cum urasc Craciunul si Revelionul si Pastele si ziua mea si posturile si martisoarele si simbolistica asta idioata care se face pentru ca "asa trebuie".

And now let's talk about love...intr-o zi oarecate de 16 februarie care de fapt pentru mine este mai importanta decat 1000 de Sf. Valentin. este ziua in care destinul mi-a facut cel mai frumos cadou ce se poate oferi. O floare, o bomboana, o raza de soare si o perna moale: un om... Un om ce ma iubeste fara calendar, sau ceas, sau busola. Si care, mai mult decat atat, ma lasa singura de Sf. Valentin pentru ca stie ca nu imi pasa, dar in rest este alaturi de mine in acele zile banale, nesemnificative, in care restul planetei colcaie de indiferenta si de ura, iar eu am parte de dragoste si atentie. Ce inseamna un diamant daca toti cei din jur il au de asemenea? Diamantul meu straluceste in suflet cand in jur totul e gri si prafuit. Asa ca azi este cel mai potrivit sa vorbesc despre dragoste adevarata...despre tine...