Na, ca a trecut

Stiti voi ce...ziua aia inspaimaintatoare de care ne ferim cu totii out loud dar pe care in adancul sufletului o recunoastem ca fiind un puternic impact asupra stabilitatii noastre psihice. Putem sa fim martiri, sa o renegam cu desavarsire si sa stam inchisi in casa refuzand orice invitatie de a ne alatura aramatei de porumbei de pe strazile patriei, sau din contra, putem cauta cu disperare "a valentine" si petrece clipe mai mult sau mai putin awkward doar ca sa nu ne iasa vorbe ca nu am avut cu cine iesi de Ziua Indragostitilor. Either way, o confirmam ca avand un impact mai mare sau mai mic asupra cotidianului.

Yes, i hate Valentine's, dar nu pt ca e americana, nu pt ca e comerciala, nu pt ca e fumata si ingropata de mii de clisee. Ci o urasc asa cum urasc orice alta zi care te obliga la o anumita conduita. Cum urasc Craciunul si Revelionul si Pastele si ziua mea si posturile si martisoarele si simbolistica asta idioata care se face pentru ca "asa trebuie".

And now let's talk about love...intr-o zi oarecate de 16 februarie care de fapt pentru mine este mai importanta decat 1000 de Sf. Valentin. este ziua in care destinul mi-a facut cel mai frumos cadou ce se poate oferi. O floare, o bomboana, o raza de soare si o perna moale: un om... Un om ce ma iubeste fara calendar, sau ceas, sau busola. Si care, mai mult decat atat, ma lasa singura de Sf. Valentin pentru ca stie ca nu imi pasa, dar in rest este alaturi de mine in acele zile banale, nesemnificative, in care restul planetei colcaie de indiferenta si de ura, iar eu am parte de dragoste si atentie. Ce inseamna un diamant daca toti cei din jur il au de asemenea? Diamantul meu straluceste in suflet cand in jur totul e gri si prafuit. Asa ca azi este cel mai potrivit sa vorbesc despre dragoste adevarata...despre tine...