Supergirls

I'm a supergirl, and supergirls don't cry!

Asa isi cita baiatul convins de acest fapt, muza. Si milioane de fete din lumea intreaga au adoptat acest vers si si l-au transformat in motto. Vezi pe strada fete imbracate in costum impunator si te gandesti ca asta este una din ele. Le recunosti de la o posta. Parul prins cuminte la spate, fusta dreapta pana la genunchi, servieta neagra si privirea rece. Nici un detaliu care le-ar putea trada sensivilitatea, vulnerabilitatea. Si stii...stii ca si-au scris pe frigider la 14 ani mottoul de supergirl si ca de atunci nu au mai varsat nici o lacrima pentru nimeni si nimic. Au si uitat cum se plange. Au uitat gustul lacrimilor si sentimentul de eliberare pe care acesta ti-l aduce. Pastreaza un ocean sarat in suflet si in creier si sunt mandre de autocontrolul lor.

No, i'm a supergirl, and supergirls DO cry!

Ne mandrim cu originea noastra, cu mostenirea, cu atuurile si cu atributele care ne fac femei. Iar emotia, empatia, compasiunea, dragostea, pasiunea sunt doar cateva din ele. Si ne mandrim ca putem plange! Ca avem dreptul de a plange cand simtim ca am ajuns la capatul rabdarii, cand ceva se rupe inauntru. Si nu ar trebui sa renuntam la acest drept. Emotia ne face oameni.

Yes, i'm a supergirl, and supergirls just cry!

Cel mai frumos atribut pe care il avem sunt lacrimile de fericire. Si cine nu a fost niciodata fericit pana la lacrimi nu se poate considera OM. Nu cinteaza ce le starneste, cat de semnificativ este evenimentul sau dimpotriva, cat de simplu...nu conteaza cat va dura, un minut, o ora, o zi sau o clipa, nu conteaza ca maine Pamantul va reveni pe orbita, conteaza ca ACUM esti fericita si meriti sa plangi pentru asta. Meriti sa simti tot atata emotie ca si atunci cand ti se intampla un lucru rau. Pentru ca lucrurile bune merita tot atata importanta, desi noi le trecem cu vederea si ne concentram asupra celor rele. 

Si da, cine te face sa plangi de fericire ar trebui sa fie mandru de lacrimile tale...