Februarie lung

Cine a proclamat luna asta ca fiind cea mai scurta din an cred ca se gandea la cai verzi pe pereti. Timpul este relativ la numarul de actiuni pe care apucam sa le intreprindem in el si la gradul de utilitate obtinut intr-un anumit interval orar. Timpul nu consta in cele 28 de zile, nici in cele 24 de ore...e o dimensiune mult mai complexa.

Si daca minutele sunt ore si orele sunt zile si cele 14 zile sunt ani muuulti, ce te astepti sa gasesti cand te intorci, decat o batranica plapanda cu sufletul macinat de atata amar de timp. Si daca fiecare drum prin zonele fierbinti ale Bucurestiului da timpul inapoi cu cateva luni...unde mai ajungem? Te rememorezi tanara si infiorata printre copacii ce pe atunci erau scutul tau si cand te trezesti realizezi ca timpul a trecut.Prea mult sa poti aduce totul inapoi, dar mult prea putin ca sa fie suficient sa uiti.

Si te uiti pe ceas si astepti sa mai treaca 10 minute...si inca 10...si nu mai vine odata somnul ala sa te ia si sa te duca departe de cronologie...sa treaca februarie mai repede si sa poti spune ca toate au revenit la normal...la normalul de cand?