Sambata am tras o plimbare pana la vecinii nostri din Ploiesti sa le admir parcurile si mallurile. Am zis ca decat sa dau bani pe RATP sau cum s-o fi chemand transportul lor in comun, sa imi iau bicicleta cu mine sa ma bucur de ziua insorita. Soferii prahoveni sunt un dezastru! Nu exista sa iti lase spatiu langa bordura sa incapi cu bicicleta, nu exista sa te vada in trafic, in general. Si posesorii de autoturisme sunt una, dar soferii de autobuz sunt dezastru. Stiti cum iau autobuzele curba? Nu au traiectoria stabilita ca la masini, ci se apropie cu mijlocul de trotuar periculos de mult. Nu putine au fost situatiile cand era sa ajung afis pe bordura.
Dar sa lasam biciclistii, care oricum sunt o categorie marginalizata a traficului, sa vorbim de atutudinea ei intre ei. Nu am vazut in viata mea atata sticla de parbriz imprastiata pe carosabil cata e in Ploiesti. Si bonus, sa nu spuna nimeni ca sunt inchipuita, nu am vazut de 3 ani de cand sunt in Bucuresti asa ceva. Nu spun ca nu se intampla, dar care sunt sansele sa vad fix in singura zi in care ajung si eu in Ploiesti.
Ajunsa inapoi in Bucuresti, surpriza! Jipanele cat casa se dadeau mai in stanga la semafor sa ma lase sa trec, oamenii te saluta in trafic, si cand am trecut pe rosu la un semafor (mai fac si din astea), m-a oprit un politist sa imi spuna doar sa fiu mai atenta si Paste Fericit. Si acum sa extrapolez putin, nicaieri nu am vazut faza in care daca iesi cu masina de pe o strada laturalnica, maxim a treia masina de pe principala se opreste si iti face semn sa intrii in fata ei. Puteti sa spuneti orice , dar eu iubesc soferii bucuresteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu