Intr-o zi frumoasa de vara, baietelul se juca in parc cu masinuta lui cu telecomanda. Un catelus mic si jucaus se apropie timid de el si incepe sa il priveasca insistent cu ochi mari si umezi. Baietelul continua sa isi manuiasca masinuta fara sa observe micul admirator. Cand mamica lui l-a chemat acasa, el si-a strans jucaria si s-a indepartat incet pe alee. Catelusul l-a urmarit cu privirea pana a disparut in orizont si apoi s-a intors sa leneveasca pe iarba la soare.
A doua zi baietelul veni din nou. De data asta avea o minge mare si verde pe care o tot arunca in aer. Catelusul era fascinat de minunatia rotunda ce se misca atat de repede si se indrepta neincetat spre cer fara ca el sa o poata ajunge. Asa ca se apropie de baietel si incerca sa se joace cu ea. In zadar...baietelul, speriat ca ii va musca mingea, se indeparta si il alunga pe catelus cu manie. Catelusul privi putin mirat in urma sa si se inapoie la alergat fluturi si libelule. Macar ele stateau sa se joace cu el.
A treia zi baietelul veni singur. Fara nici o jucarie si fara nici un prieten de joaca. Stiind ca nu e binevenit in apropierea sa, catelusul pastra distanta si se uita cu coada ochiului spre baietel. Acesta, dupa ce incercase sa se imprieteneasca cu alti baietei din parc fara succes, statea acum singur pe o banca si se uita in pamant. Catelusul se apropie incet de piciorul bancii pana ajunse in raza lui vizuala. Baietelul il observa si isi aminti cum il alungase cu o zi inainte. Il privea cat de mic si de pufos e si cum ii straluceste blanita portocalie in soare si decise ca e bun de jucarie. Asa ca lua un betisor de jos si il arunca in departare cu toata puterea. Catelusul fericit alerga dupa el si i-l aduse la picioare. Apoi se aseza cu boticul pe labute si il privi lung. Baietelul s-a aplecat spre el si a inceput sa il mangaie dupa ureche simtindu-i blanita pufoasa cum ii gadila palma. A decis ca ii place noul lui prieten si cateva zile la rand veni in parc special ca sa se joace cu el. Intr-o zi ii aduse si ceva de mancare, gest pe care catelusul i l-a rasplatit lingand fiecare firmitura din manuta lui mica si tremuranda.
Baietelul se obisnuise atat de mult cu noua sa jucarie incat s-a hotarat intr-o zi sa il ia acasa. Asa ca a venit in parc cu poala plina de prajituri si l-a momit pe catelus sa il urmeze pana acasa. Dar bineinteles ca nu il putea pastra, pentru ca un catelus implica o mare responsabilitate si parintii lui i-au explicat ca ar fi mai bine daca l-ar lasa sa traiasca in lumea lui, unde e obisnuit. Ca si argument suprem, i-au cumparat baietelului o bicicleta noua si rosie pentru a-l face sa uite de jucaria sa pufoasa.
Catelusul a ramas in fata blocului unde intrase baietelul si l-a asteptat...o zi, doua, cu ochii atintiti la balconul de unde nu demult ii arunca prajiturele si il vedea noaptea lipit cu nasucul de geam uitandu-se la el. Dar fereastra ramanea inchisa si foamea il rodea tot mai tare. Pana a treia zi cand i-a simtit mirosul. Stia ca o sa coboare...si o sa-l copleseasca cu mangaieri si prajiturele ca inainte. Dar in locul baietelului lui drag, a vazut o namila rosie cu doua roti trecand pe langa el in viteza si pierzandu-se in departare.
Nu mai stia drumul pana inapoi in parc, nu era sigur ca vrea sa se mai intoarca acolo...tot ce stia era ca nu mai are ce cauta in fata blocului. Asa ca a aruncat o ultima privire spre geamul in care batea acum soarele si a plecat. Unde, nu stia...tot ce stia era ca viata era mult mai simpla cand statea lungit toata ziua la soare si nu stia ca exista baietei care stiu sa te mangaie dupa ureche si care iti dau prajituri.
