Mi-am taiat unghiile

Pentru o fata adevarata, faptul ca isi taie unghiile din carne este protestul suprem, este lepadarea de feminitate, de frumusete, de pasiunea ce o clasifica in mod obisnuit ca reprezentanta a sexului caracterizat prin abamdon total.

Acesta nu este un post vesel, puteti sari peste el daca asta cautati. Este un post sincer.

Cand eram mica, cea mai mare amenintare pe care mi-o puteau adresa parintii era faptul ca daca nu sunt cuminte o sa ma tunda. Am ramas cu chestia asta intiparita in creier si era ca un santaj sentimental foarte puternic indoctrinat. Pana intr-o zi cand m-am certat asa tare cu ei ca m-am incuiat in baie si mi-am taiat parul. Parul meu care nu vazuse niciodata foarfeca pana atunci si la care tineam atat de mult. Am iesit din baie victorioasa, fericita ca eliminasem singura arma de santaj pe care o aveau asupra mea. Ma simteam libera, simteam ca pot face orice fara consecinte de atunci incolo.

Tin foarte mult la unghiile mele. Mainile sunt oglinda sufletului, iar mie imi place sa le am ingrijite mereu. Cateodata le iubesc asa mult ca ma opresc minute in sir sa le admir forma si culoarea si cat de frumoase sunt negre pe tastatura, portocalii pe stilou, mov iesind din manusile fara degete, rosii pe spatele iubitului cand ne contopim intr-o imbratisare. Le tai foarte rar si doar din motive extreme. Astazi nu le vad rostul. De ce sa nu am unghiile unei copilite care se goaca in tarana si si le roade de emotie? Unde este rostul de a avea unghiile unei femei adevarate, cu tot ceea ce implica aceasta eticheta, daca eu nu ma simt asa. Tastatura ma iubeste si asa, stiloul nu are nevoie de mine cateva zile, manusile stau aruncate intr-un colt iar el...el m-a lasat singura fiind ferm convins ca ma va gai tot aici, asa cum m-a lasat. E adevarat, nu am unde sa ma duc, dar mi-am taiat unghiile, cu toate implicatiile psihologice cera insotesc aceasta actiune!

Contopire sufleteasca

Nimic nu e mai frumos pe lume decat sa adormi cu capul pe umarul persoanei dragi. Puteti sa ziceti ce vreti, dar toti banii si masinile din lume nu pot compensa acest sentimant sublim.

Sa fie cald in camera si sa fie si mai cald sub plapuma si sa te apropii incet de el/ea. Sa iti citeasca din priviri intentia si sa indrepte mana spre tine.Sa te ia de gat si sa te traga spre umarul de care iti este atat de dor...langa care simti ca iti este locul, de pe care parca ai fost decupat candva demult si toata viata ai cautat sa te lipesti inapoi la locul tau.

Sa ii cuprinzi gatul cu o mana si sa ii simti palma mangaindu-ti parul incet si calm. Sa te invadeze caldura si dragostea si seninul si sa iti dispara toate grijile intr-o secunda. Sa te afunzi in pielea fina si sa ii simti mirosul inconfundabil in timp ce ridici capul cautandu-i buzele.

Sa adormi asa, sublim, intr-o contopire sufleteasca ce nu ai mai vrea sa se sfarseasca niciodata.

Truffles

Pentru cine nu a ajuns inca la Sala Dalles la targule de cadouri, ii recomand cu caldura standul de dulciuri si bomboane de la parter. in stanga in a doua incapere.

Dupa tristetea profunda care m-a cuprins dupa ce nu am putut sa ajung la Targul de Dulciuri de la palatul copiilor, era nevoie de o mica revansa gustativa. Astfel, ghidata de aroma puternica de ciocolata care te conduce pana la stand, am poposit in fata cosuletelor cu bunatati.

Va recomand cu toata caldura trufele belgiene. Sunt facute dintr-o ciocolata care ti se topeste in gura si care iti aduce automat buna dispozitie. Nu poti sa ramai trist daca gusti una din ele. Te inveselesti garantat!

Coffe

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.
Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.
“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”
“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”
“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”
“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”
“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”
Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.
Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”

Baiatul din trecut

Mr Asonica a scris zilele trecute un post care, citindu-l la facultate astazi, m-a adus la lacrimi. Il puteti citi aici.

Este unul dintre cele mai frumoase posturi pe care le-am citit vreodata pe blogosfera si desi el se plange (sau se lauda) ca nu poate sa scrie vesel, am dovada vie ca se inseala amarnic. Pe langa faptul ca a folosit stilul caracteristic, usor pesimist si foarte vistor, pot spune ca a reusit sa evidentieze foarte frumos sentimente puternice ca speranta, dragostea, resemnarea. Am parcurs randurile interminabile unul cate unul cu setea ratacitului in desert si mi-a tresarit inima la contactul retinei cu literele scrise din suflet. Simteam ca ii citesc in inima.

Probabil nu va ajunge sa citeasca aceste randuri, dar simt nevoia sa ii aduc un elogiu baiatului de demult...a insemnat ceva pentru mine si nu il voi uita niciodata.

Incurajare

Everything will be ok in the end.
If it's not, than it's not the end.

Oda pentru vata de zahar

Mi-e pofta de vata de zahar din aia roz si mare si pufoasa care ti se lipeste de haine si de barba si ti se incaldeste delicios in parul batut de vant. Si mi-e dor sa nu-mi pese de lucrurile astea in timp ce o mananc.

Vata de zahar intotdeauna mi-a adus mainte straniu de jocul ala Mario Bros...era acolo o lume roz si pufoasa si Mario sarea peste pomisori care aratau exact ca vata de zahar...remember?

Cui nu-i place vata de zahar?