Pana anul asta nu am avut o curte a mea proprie si personala, lucru care s-a resimtit din plin in lipsa traditiilor de Craciun. Zilele trecute am trait o experienta memorabila, participand pentru prima data la ceea ce romanii numesc pomana porcului.
Pe scurt, cand am ajuns de dimineata la tara, Ghita avea deja o gaura maricica in beregata si doi oameni cu torte Distrigaz il parleau bine. Dupa ce s-a terminat operatiunea asta, mamaie a adus o patura si impreuna cu puiu am luat problema de coarne...pardon, de urechi.Da, e un porc parlit chestia pe care stam in poza. U can see the pointy little ears.
Partea interesanta a inceput abia pe urma, cand s-a dat startul la transare. Cred ca acum asi putea sa identific cu maestrie orice particica de porc. A fost incredibil cum, in cateva minute, pe gramada de lemne nu a mai ramas nimic dintr-un animal de 100 de kg.
Acum sa nu o mai lungesc si sa imi exprim sentimentele printr-un citat. "Mananc si plang...mananc!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu