Papillon I

Am visat eram un fluture cu aripile viu colorate si catifelate. In fiecare dimineata ma trezeam sub o frunza udata de roua si imi aranjam antenele in petalele florilor din gradina viselor mele.

Plecam sa ma plimb, dusa usor de cate o adiere, unde vroia vantul sa ajung in fiecare zi. Nu aveam drum, nu aveam destinatie, aveam doar o inima plina de speranta si doi ochi dornici de nou.

Am visat ca am innoptat in multe locuri, in campii intinse in miez de primavara, cu mireasma florilor in jur si strigatul copiilor care alergau lipsiti de griji de-a lungul lor, la malul lacurlor in veri toride, privind adolescentii cum se scalda si cum isi arunca ocheade timide in timp ce el o stropeste cu apa doar pe ea, sperand ca astfel va primi macar o mustrare din partea ei...cea mai frumoasa mustrare din viata lui, in paduri ruginii cu fosnetul cristalin al frunzelor strivite de pasii lor, de joaca lor puerila de-a v-ati ascunselea printre copaci, de trupurile lor invartindu-se fericite prin covorul de foc, cu sunetul vesel al rasului ei, cu vantul de toamna jucandu-i-se prin plete si cu ultima raza de soare incalzindu-le trupurile imbratisate, pe dealuri acoperite de zapada, unde in zare se vede fumul domol ce iese din hornul casei lor. Iar pe geam, langa foc, stau tot ei...fericiti, imbratisati, indragostiti si cu priviri calde in ochi.

Am visat ca am plecat mai departe. In drumul meu am intalnit mii de povesti, mii de lacrimi si mii de zambete. Si am ajuns in oras.

Continuarea cand oi mai fi in stare sa scriu, acum nu sunt.