miercuri, martie 18

Hug me tender!


Vreau sa va puneti singuri o intrebare cat se poate de serioasa. Cand ati stat ultima oara imbratisati cu cineva doar de dragul actiunii? Nu ma refer la imbratisatul de complezenta atunci cand te intalnesti cu cineva drag, nici la imaginea unui el si a unei ea pe canapea in sufragerie privind un film, fiecare cu bratele pe dupa gatul celuilalt (sau in alte louri compromitatoare). Si in primul rand nu ma refer la momentele din timpul somnului.

Sunt multe cupluri care dorm imbratisate. Copii singuri la parinti care au avut un ursulet in copilarie sa le tina de urat noaptea, iar acum s-au obisnuit sa tina ceva in brate in timpul somnului. Si ei cred ca asta este dovada de afectiune. E adevarat, e mai mult decat sa vina barbatul in pat, sa se intoarca cu posteriorul la tine si sa adoarma, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

La inceputul relatiei, cand visele erau mari si asteptarile si mai mari, anticipai cu nerabdare momentul in care o sa-ti vezi partenerul sau partenera. Si aproape fiecare intalnire culmina cu imbratisarea de rigoare. Calda, stramta, simteai presiunea aceea pe piept si dogoarea tamplelor si stiai in acel moment ca nimeni si nimic nu iti poate face rau, ca suneti un tot unitar care poate infrunta orice obstacol. Dar acum?

Oamenii nu mai ajung amandoi in acelasi timp acasa. Cateodata nici macar nu sunt in acelasi timp in casa. Dar sunt si momente in care programul lor se intersecteaza. Astfel, cu ce isi umplu ei acele franturi din viata in care au norocul sa se gaseasca in aceeasi incapere? El citeste, se uita la TV, se joaca la calculator sau cine stie ce mai face. Ea isi face unghiile, vorbeste la telefon, probeaza haine sau efectiv vorbeste.

Stateam azi in pat, cu bratele lui puternice in jurul meu fara nici un motiv sau sarbatoare comerciala si ma gandeam. Oamenii au uitat puterea unei imbratisari. Ne drogam cu energizante, cu calmante, cu antidepresive si cu somnifere si uitam de remediile naturale care se afla chiar in fata noastra. De ce oamenii nu se mai observa unii pe ceilalti? De ce nu se mai ating? Raspunde-ti-va singuri la intrebarea de la inceput si daca raspunsul este cel anticipat de mine, luati masuri!

3 comentarii:

Anonim spunea...

Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti..

neroblank spunea...

HUGS ARE COOL!! sunt spontane, sunt neconditionate, si iti dau aripi sa zbori :D
Exactly that's what love is all about ;)

Anonim spunea...

De o gramada de timp am ideea asta in minte, dar nu cred k as fi putut sa o asez in cuvinte mai bine ca tine in postul asta...