miercuri, martie 25
Balerini si suflete
Am intrat in primavara. U woke me up when september ended doar pentru a ma baga intr-un octombrie confuz si plin de first times. Apoi toamna si-a inrat pe deplin in drepturi in noiembrie si la fel au facut si toate activitatile ce daunazi pareau atat de departe si de speciale...
Decembrie a adus cu el o iarna blanda, plina de zambete si cu o jucarie rosie sub brad. In noul an am intrat in zgomot de artificii si fara sa imi sune telefonul. Ianuarie m-a gasit plina de speranta pentru 2009 si dornica de mai bine. Februarie a trecut dureros de greu si de pustiu. Cele mai multe zile si nopti de singuratate si cele mai putine cuvinte rostite. Seara asta are aroma de februarie...
Dar a venit primavara! Am intampinat-o cu o vacutza in piept, privind pe furis peste capete si tastaturi. Si soarele nu a intarziat sa apara. Fetele isi scot balerinii de la naftalina, incepand sa arate cate putin din picioruse, un sneak preview a ceea ce urmeaza sa ne dezvaluie in viitorul apropiat. Galbeni, roz, negri, verzi, rosii sau mov, ei prevestesc curcubeul de sentimente ce se dezlantuie odata cu venirea primaverii, cu trezirea la realitate si cu intoarcerea la natura, la instinctele noastra primare. Sufletul meu simte nevoia unor balerini doar pentru el. Cu care sa zburde si sa sara si sa se simta mai usor, mai liber.
Ce culoare au balerinii sufletului tau?
luni, martie 23
Earth Hour
Anul asta se desfasoara a treia editie din initiativa laudabila numita Earth Hour.
In 2007, in orasul Sydney, oamenii s-au hotarat sa emita un semnal de alarma asupra consumului mult prea mare de energie din ultima perioada. Astfel, ei au stins lumina timp de o ora ca semn de protest. In 2008, fenomenul a devenit mondial, iar eu am aflat de pe un stalp de prin Bucuresti. Era un poster mic si modest, dar dupa ce am intrat pe site si am aflat despre ce e vorba, mi-am dat seama ca este o idee foarte buna. Astfel, anul trecut am stins toate luminile si consumatorii de energie electrica timp de o ora pentru a ma alatura acestei miscari.
Anul asta, pe 28 martie la ora 20:30, va invit sa stingeti timp de o ora lumina. Iesiti in oras, iubiti-va pe intuneric (ca chiorii) sau jucati v-ati ascunselea prin casa, dar alaturati-va acestei idei, care poate intr-o zi o sa aiba un ecou puternic.
Puteti sa va inscrieti la miscare aici , pentru a se putea contoriza numarul participantilor si nu uitati : sambata, 28 martie 2009, ora 20:30, lights out!
Later edit: in Piata Constitutiei din Bucuresti se va face o intalnire cu voluntarii care vor sa sustina acest proiect. Se fa forma un "60" mare din oameni cu lumanari in mana pentru a marca acest eveniment. Cei care doresc sa participe sunt asteptati la ora 20:00 in Piata. Pe tot parcursul evenimentului se va desfasura un concert unplugged sustinut de trupa Sistem. See u there!
vineri, martie 20
Ce crime ai comis in 2008?
Siteul Descopera a initiat o noua campanie prin care vrea sa constientizeze lumea asupra gravitatii actiunilor sale in contextul global. Asfel, precum aripile unui fluture care prin miscarea lor pot provoca o furtuna devastatoare in capatul celalalt al planetei, putem afla si noi cum, actiunile noastre cotidiene, pe care uneori nici nu le bagam in seama, pot avea efecte devastatoare asupra altor oameni si a mediului inconjurator.
So, take the test si afla cate suflete ai lasat fara curent electic sau apa in 2008 si cate animale au murit de mana ta anul trecut. Suna morbid, dar mi se pare eficient pentru a face oamenii sa realizeze ca fiecare gest indreptat impotriva Mamei Natura trebuie gandit inainte de a fi executat. Enjoy your sentence!
joi, martie 19
Bucuresti Fluiera Fault, editia a 2-a
Bucuresti Fluiera Fault , sau BFF pe scurt este o campanie organizata de AIESEC in pateneriat cu mai multe companii care sprijina initiativele ecologiste. Idee aeste destul de draguta. Eu am participat anul trecut si va pot spune ca a fost foarte frumos.
In una din zile s-a facut un mars prin Bucuresti in turma, imbracati cu tricouri ce purtau mesaje ecologiste si inarmati cu fluiere si pancarte. Lumea se uita la noi admirativ si ni s-au alaturat persoane chiar si de pe strada in timpul marsului. Eu am fost cu bicicleta si sunteti bineveniti si cu rolele (ba chiar incurajati). O poza mai frumoasa asa nu am, dar asta e destul de draguta.
A doua zi am fost la plantat pomi in parcul Tineretului, unde ne asteptau deja gropile facute si puietii langa ele, noi trebuin doar sa ii bagam in gropi, sa ii acoperim cu pamant si sa ii udam, sub atenta supraveghere a unor profesionisti. Si in noaptea aia plouase, asa ca ne-am umplut de noroi pana in dinti, dar a fost o experienta extraordinara. Se spune ca orice om trebuie sa planteze macar un pom in viata lui, iar daca o facei in fiecare an, e si mai bine. Asa ca daca va hotarati sa mergeti, sa va imbracati de gradinarit. O poza si de aici.Anul asta se repeta actiunea pe 4 si 5 aprilie. Oamenii sunt inimosi, de gasca si chiar se gandesc la mediu, iar pe langa faptul ca tragem un semnal de alarma asupra lucrurilor negative pe care le creeaza poluarea, va garantez ca ne si distram.
Daca vreti sa aflati mai mult despre acest eveniment si sa va inscrieti la el, aveti la dispozitie pagina http://bff.aiesec.ro/ pentru informatii suplimentare, programul manifestatiilor si contact, iar pentru inscriere trebuie completat formularul de aici. Atentie, toate campurile sunt obligatorii pentru validarea inscrierii!
Sper sa va vad pe cat mai multi pe acolo si sa fie o experienta placuta pentru toti!
miercuri, martie 18
Hug me tender!
Vreau sa va puneti singuri o intrebare cat se poate de serioasa. Cand ati stat ultima oara imbratisati cu cineva doar de dragul actiunii? Nu ma refer la imbratisatul de complezenta atunci cand te intalnesti cu cineva drag, nici la imaginea unui el si a unei ea pe canapea in sufragerie privind un film, fiecare cu bratele pe dupa gatul celuilalt (sau in alte louri compromitatoare). Si in primul rand nu ma refer la momentele din timpul somnului.
Sunt multe cupluri care dorm imbratisate. Copii singuri la parinti care au avut un ursulet in copilarie sa le tina de urat noaptea, iar acum s-au obisnuit sa tina ceva in brate in timpul somnului. Si ei cred ca asta este dovada de afectiune. E adevarat, e mai mult decat sa vina barbatul in pat, sa se intoarca cu posteriorul la tine si sa adoarma, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
La inceputul relatiei, cand visele erau mari si asteptarile si mai mari, anticipai cu nerabdare momentul in care o sa-ti vezi partenerul sau partenera. Si aproape fiecare intalnire culmina cu imbratisarea de rigoare. Calda, stramta, simteai presiunea aceea pe piept si dogoarea tamplelor si stiai in acel moment ca nimeni si nimic nu iti poate face rau, ca suneti un tot unitar care poate infrunta orice obstacol. Dar acum?
Oamenii nu mai ajung amandoi in acelasi timp acasa. Cateodata nici macar nu sunt in acelasi timp in casa. Dar sunt si momente in care programul lor se intersecteaza. Astfel, cu ce isi umplu ei acele franturi din viata in care au norocul sa se gaseasca in aceeasi incapere? El citeste, se uita la TV, se joaca la calculator sau cine stie ce mai face. Ea isi face unghiile, vorbeste la telefon, probeaza haine sau efectiv vorbeste.
Stateam azi in pat, cu bratele lui puternice in jurul meu fara nici un motiv sau sarbatoare comerciala si ma gandeam. Oamenii au uitat puterea unei imbratisari. Ne drogam cu energizante, cu calmante, cu antidepresive si cu somnifere si uitam de remediile naturale care se afla chiar in fata noastra. De ce oamenii nu se mai observa unii pe ceilalti? De ce nu se mai ating? Raspunde-ti-va singuri la intrebarea de la inceput si daca raspunsul este cel anticipat de mine, luati masuri!
joi, martie 12
Bar Bar Pub
Cica vroiam sa fac si eu o recenzie la un local. Si mi-am ales fix locul de zacut a studentilor de la Cibernetica (da, aia mai amarati care nu se duc la Mon Cher sa dea zeci de lei pe o frunza de salata). Si astfel am ajuns noi, studenti in an terminal (!) la mirificul Bar Bar Pub. Nu, nu ma balbai, asa se cheama locul. Daca stai in fata la Cibernetica si te uiti in fata o sa vezi o straduta burdusita de masinile copiilor amarati care habar nu au ca 131 te lasa fix in poarta facultatii. Ei, o iei pe straduta aia si undeva pe stanga o sa vezi o sigla vai de mama ei de zici ca daca intrii o sa dai peste pierde-vara trecuti bine de prima tinerete care stau si lungesc un shot juma' de zi numai sa nu se duca acasa si sa ii ia nevasta la rost. Aici este al nostru Bar Bar Pub.
Daca indraznesti sa intrii in curte si sa cobori cele cateva scari pana la subsolul casei cu bulina rosie, ai trecut testul de foc, cel care te desemneaza ca fiind demn de ceea ce o sa gasesti inauntru. Atmosfera faina, mese si scaune din lemn masiv, aspect de bar, dar parca nu prea. Chelneritele simpatice si fasnete, meniul o podoaba. Mancare buna si la preturi de bun simt (oricum, nu de Dorobanti), dar ce mi-a placut a fost prezenta paginii cu coktailuri non-alcoolice si cea cu specialitati din cafea. Orice pub care are asa ceva si mi le si da pana in 10 lei merita recunostinta mea eterna.
Oricum, ideea e ca e un loc bun de chiulit de la un curs sau de pierdut vremea dupa ore in compania colegilor. Poti sa razi tare si sa nu comenteze nimeni, si este intr-adevar un loc unde poti lega prietenii. Merita incercat macar o data. Poate revin in curand si cu poze.
Daca indraznesti sa intrii in curte si sa cobori cele cateva scari pana la subsolul casei cu bulina rosie, ai trecut testul de foc, cel care te desemneaza ca fiind demn de ceea ce o sa gasesti inauntru. Atmosfera faina, mese si scaune din lemn masiv, aspect de bar, dar parca nu prea. Chelneritele simpatice si fasnete, meniul o podoaba. Mancare buna si la preturi de bun simt (oricum, nu de Dorobanti), dar ce mi-a placut a fost prezenta paginii cu coktailuri non-alcoolice si cea cu specialitati din cafea. Orice pub care are asa ceva si mi le si da pana in 10 lei merita recunostinta mea eterna.
Oricum, ideea e ca e un loc bun de chiulit de la un curs sau de pierdut vremea dupa ore in compania colegilor. Poti sa razi tare si sa nu comenteze nimeni, si este intr-adevar un loc unde poti lega prietenii. Merita incercat macar o data. Poate revin in curand si cu poze.
miercuri, martie 11
Vreme trece, vreme vine...
...si stai si te uiti pe pereti. Si astepti. Ce astepti? Urmatorul eveniment din viata ta. Fie ca esta vorba de masa de pranz, de filmul care trebuie sa inceapa la ora 20:00 sau concertul Madona, suntem intr-o continua asteptare. Si ce facem intre timp? Stam si incercam sa facem timpul sa treaca mai repede.
De cateva zile mi-am umplut viata de timpi morti. Minutele ce au trecut pana s-a umplut cada cu apa, orele care au trecut pana sa plec la scoala, zilele care au trecut pana sa ma vad cu cineva drag, toate astea puteau fi fructificate, umplute de sens. Si macar daca as putea spune ca nu am nici cea mai vaga idee ce as putea face in acest timp aruncat pe fereastra. Dar treaba este, si inca foarte multa. Atunci de ce am invatat pe de rost fiecare pata de pe peretele din spatele monitorului? Numiti-o astenie de primavara, numiti-o cantec de lebada, numiti-o cum vreti, dar trebuie sa recunoasteti ca si voi treceti prin pase de genul asta din cand in cand. Are cineva un remediu naturist si pentru mine?
marți, martie 10
Vecinii
Pont: Daca stii ca esti o femeie singura care sta la parter si nu ai geamuri termopan, ar fi o idee buna sa nu te iei de vecini si sa ii ameninti, pentru ca noaptea e lunga si geamurile subrede. Mai are careva nebune din astea in cartier? Sugestii?
luni, martie 9
Smart Fan Meeting
Sambata am fost la prima mea intalnire SmartFan. De fapt prima intalnire Smart Fan ever, dar astea sunt mai degraba probleme administrative. Cert este ca a depasit orice asteptare. Daca ati fost sambata pe la pranz prin oras si ati vazut o coloana de Smarturi claxonand, sa stiti ca nu era nunta, eram noi. Oamenii foarte de treaba, deosebiti ca si masinile pe care le conduc. Am aflat o groaza de chestii despre masinuta mea si m-am si distrat. Am vazut cum oameni aparent total diferiti se pot aduna uniti de un scop comun: dragostea pentru aceste masinute atat de speciale, ce te fac sa nu le mai vezi ca pe niste simple posesii, ci ca pe un membru al familiei. Adevarate prietenii nascute din simplul fapt ca impartasesc aceeasi pasiune.
Pentru toti posesorii de Smart care intra pe aici, va asteptam in prima sambata a fiecarei luni la ora 13:00 in parcarea din Piata Constitutiei, iar pana atunci va invitam pe forum la http://www.smartfan.ro/ pentru discutii.
Iata si cateva poze de la eveniment.
Pentru toti posesorii de Smart care intra pe aici, va asteptam in prima sambata a fiecarei luni la ora 13:00 in parcarea din Piata Constitutiei, iar pana atunci va invitam pe forum la http://www.smartfan.ro/ pentru discutii.
Iata si cateva poze de la eveniment.
Coffe driven attitude
Sorry body, sorry heart, sorry internal organs, nu am mai rezistat.
Dupa 4 saptamani de scoala in care am incercat sa imi fac un ritm de viata care sa nu necesite cafea, am ajuns la concluzia ca este imposibil. Din 4 zile de trezit la 6, am reusit una, maxim doua pe saptamana. Sa nu mai spunem ca si atunci eram treaza doar teoretic, in imaginatia mea si in ochii profesorilor. Dar daca azi tot e luni, am zis sa renunt la ideea de sanatos si sa trec la lucruri mai practice, adica la grija pentru viitorul meu pe care probabil nu o sa il pot petrece in pat. Ceasul a bazait la 6, iar eu, inarmata cu ceasca mea mare de capucino instant si un mucenic prospat, mi-am facut micul dejun al noului meu stil de viata. Gustul era divin, combinatia era mortala si efectele au fost pe masura.
Scriu acum, cu ochii larg deschisi, cu degetele zbarnaind pe tastatura si total nedepresiva ca in alte seri. Foamea m-a ocolit pana mult dupa pranz, atenta la ore am putut sa fiu, am notat tot, iar in drum spre casa am inceput sa cant. As canta si acum dar nu e asa distractiv fara public. Una peste alta, pazea ca am revenit la bunul meu obicei de a savura o cana mare de cafea! M-oi fi nascut eu cu cofeina in sange, dar e bun si cate un transplant din cand in cand.
Dupa 4 saptamani de scoala in care am incercat sa imi fac un ritm de viata care sa nu necesite cafea, am ajuns la concluzia ca este imposibil. Din 4 zile de trezit la 6, am reusit una, maxim doua pe saptamana. Sa nu mai spunem ca si atunci eram treaza doar teoretic, in imaginatia mea si in ochii profesorilor. Dar daca azi tot e luni, am zis sa renunt la ideea de sanatos si sa trec la lucruri mai practice, adica la grija pentru viitorul meu pe care probabil nu o sa il pot petrece in pat. Ceasul a bazait la 6, iar eu, inarmata cu ceasca mea mare de capucino instant si un mucenic prospat, mi-am facut micul dejun al noului meu stil de viata. Gustul era divin, combinatia era mortala si efectele au fost pe masura.
Scriu acum, cu ochii larg deschisi, cu degetele zbarnaind pe tastatura si total nedepresiva ca in alte seri. Foamea m-a ocolit pana mult dupa pranz, atenta la ore am putut sa fiu, am notat tot, iar in drum spre casa am inceput sa cant. As canta si acum dar nu e asa distractiv fara public. Una peste alta, pazea ca am revenit la bunul meu obicei de a savura o cana mare de cafea! M-oi fi nascut eu cu cofeina in sange, dar e bun si cate un transplant din cand in cand.
miercuri, martie 4
Dilema
"Proasto, cum ai putut sa imi faci asa ceva?"
"Poi daca tu esti plecat tot timpul si nu te mai vad cu zilele..."
"***** dracului, sunt plecat sa fac bani pentru tine si tu iti gasesti pe altu?"
...incep sa o inteleg pe ea. Nu vrem barbati bogati, vrem barbati care sa fie aici, langa noi...
"Poi daca tu esti plecat tot timpul si nu te mai vad cu zilele..."
"***** dracului, sunt plecat sa fac bani pentru tine si tu iti gasesti pe altu?"
...incep sa o inteleg pe ea. Nu vrem barbati bogati, vrem barbati care sa fie aici, langa noi...
marți, martie 3
The sky is blue
luni, martie 2
Out with the old, in with the new
Si iata ca a venit si primavara, cu putin soare, floricele la tot pasul (pentru o suma modica, fireste) si sentimentul acela straniu ca odata cu revenirea naturii la viata trebuie sa schimbi si tu ceva in viata ta.
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu simt foarte des nevoia de a face o mica schimbare, cat de nesemnificativa. Dar de data asta, vreau sa celebrez cum trebuie renasterea mediului inconjurator.
M-am tuns, asta ca prim semn fizic si oarecum permanent asupra hotararii mele. Scortisoara a disparut din casa mea. Draga mea scortisoara, prietenul meu drag din cana, in serile friguroase de iarna, aroma ce ma inconjura la fiecare baie ferbinte, lumanarile si betisoarele parfumate ce mi-au fost martore la atatea nopti de pasiune. Am inlocuit-o cu miresme noi, de citrice, de fructe si de flori. Sare de baie de lamaie, gel de dus de mandarine, crema de corp de grapefruit, parfum nou si vesel, lumanari de ananas, ceai de portocale si snackuri din pomelo. Si puiu a venit din Italia ca Mihaela Radulescu, cu un stil nou de viata: suc de fructe prospat stors in fiecare dimineata. Nici nu stiu ce e mai placut: sucul sau el luptandu-se cu o jumatate de portocala invartind-o cu muschii incordati ca sa mai stoarca 3 picaturi din ea.
Mi-am scos bratarile negre de la mana. Alea pe care nu le-am mai scos de cand le-am cumparat si care, daca se mai inmulteau mult, riscau sa imi acopere tot bratul. Mi-am pus in schimb un snur simplu de martisor. Subtire, feminin, ideal pentru starea pe care o am acum. O sa-mi duc la reparat bratara cu delfini de la tine si o sa fie singura stapana peste incheietura mea. Am luat ceasul roz, de vara si pe cel negru l-am inchis intr-un sertarMi-am imbogatit garderoba cu niste piese mai feminine, mi-am pus tricourile mai in spate in dulap. Ce incerc sa fac cu toate astea? Sa ma regasesc pe mine, cea de care te-ai indragostit. Cea in care m-ai transformat odata cu aparitia ta, odata cu metamorfoza din baietoaica in femeie. Incepusem sa uit nevoia de feminitate, inecata in imaginea de vampa si de rebela in ultima vreme. Primavara asta vreau sa ma invete din nou valoarea unei flori firave leganandu-se in voia unei adieri.
A venit primavara, bucura-ti-va de fiecare raza de soare si de fiecare zambet ce vi se ofera...si iubiti mai mult!
Birocratie
Nice day, ziua de 2 martie. Nice indeed! Stiti unde se plateste o amenda rutiera in Bucuresti care nu a fost emisa in Bucuresti? Nu stiti? Va zic eu!
Cand te amendeaza cu zambetul pe buze si o formula de adresare foarte politicoasa, politistul va va spune ca trebuie sa mergeti la trezorerie. Nu nesocotiti cuvantul "legii", caci acesta este sfant. Luni la prima ora ma prezint la trezorerie. Acolo, intreb politicos pe gardianul de la poarta:"Aici se poate plati o amenda?". Raspunsul vine prompt si sigur:"Doar daca nu e rutiera". Bineinteles, cum mi-a putut trece prin cap ca pot plati o amenda rutiera unde am fost trimisa de politia rutiera? Indraznesc sa insist:"Dar politistul m-a trimis aici".Atunci sunt trimisa la ghiseul 6 sa intreb exact. La ghiseul 6, dupa ce explic totata situatia, sunt privita ircumspect si primesc urmatorul raspuns: "Incercati la Drumul Taberei 34".Atat.Nu tu referinta sau denumire de locatie. Simteam ca sunt trimisa la domnisoara acasa ca sa rezolvam problema mai privat. Dar ies din trezorerie si ma urc in primul taxi. "Nu stiti unde se plateste o amenda rutiera?".Bineinteles, ca orice taximetrist adevarat, domnul nu avusese niciodata o amenda, dar ii spun totusi sa ma duca la adresa cu pricina.
Ma lasa in fata biroului de evidenta a populatiei. De ce, habar nu am. Acolo, la poartagasesc un om foarte mandru de orasul in care traia. Dupa ce ii explic situatia, stie exact unde sa ma trimita. Atat de exact incat imi explica si cate pisici trebuie sa ocolesc pentru a ajunge acolo. Se pare ca problema mea avea rezolvarea la oficiul de incasari amenzi, la 2 treceri de pietoni, 3 garduri albe si 2 rosii, o biserica catolica si 5 blocuri (unul galben, unu rosu si restul cenusii) distanta. Dupa ce ascult abundenta de indicatii, recunoscatoare ca macar mi s-a intos cu varf si indesat zgarcenia de cuvinte de la trezorerie, purced spre destinatia ce sper din tot sufletul ca va fi cea finala. Oficiul de incasari amenzi este o casuta portocalie, cu 2 geamuri mici si pe gardul caruia scrie "WC public". Inauntru, lipsa unei cozi la ghiseu ma face inca din prag sa realizez ca sigur nu am nimerit unde trebuie, ar fi fost prea frumos. Intreb totusi la unul din ghisee si sunt trimisa cu o certitudine de 100% la CEC.
Intr-adevar, la CEC mi se iau banii. Nu cred ca am fost vreodata mai fericita ca imi ia cineva bani. Doamna de la ghiseu se plangea ca a avut foarte multe amenzi de incasat azi. I-am explicat cu calm ca a fost sfarsit de luna weekendu asta, iar politia rutiera are de indeplinit o norma lunara, pe care de obicei o face in ultimele zile. De acum, nu mai ies cu masina dupa 28 a lunii.
Cand te amendeaza cu zambetul pe buze si o formula de adresare foarte politicoasa, politistul va va spune ca trebuie sa mergeti la trezorerie. Nu nesocotiti cuvantul "legii", caci acesta este sfant. Luni la prima ora ma prezint la trezorerie. Acolo, intreb politicos pe gardianul de la poarta:"Aici se poate plati o amenda?". Raspunsul vine prompt si sigur:"Doar daca nu e rutiera". Bineinteles, cum mi-a putut trece prin cap ca pot plati o amenda rutiera unde am fost trimisa de politia rutiera? Indraznesc sa insist:"Dar politistul m-a trimis aici".Atunci sunt trimisa la ghiseul 6 sa intreb exact. La ghiseul 6, dupa ce explic totata situatia, sunt privita ircumspect si primesc urmatorul raspuns: "Incercati la Drumul Taberei 34".Atat.Nu tu referinta sau denumire de locatie. Simteam ca sunt trimisa la domnisoara acasa ca sa rezolvam problema mai privat. Dar ies din trezorerie si ma urc in primul taxi. "Nu stiti unde se plateste o amenda rutiera?".Bineinteles, ca orice taximetrist adevarat, domnul nu avusese niciodata o amenda, dar ii spun totusi sa ma duca la adresa cu pricina.
Ma lasa in fata biroului de evidenta a populatiei. De ce, habar nu am. Acolo, la poartagasesc un om foarte mandru de orasul in care traia. Dupa ce ii explic situatia, stie exact unde sa ma trimita. Atat de exact incat imi explica si cate pisici trebuie sa ocolesc pentru a ajunge acolo. Se pare ca problema mea avea rezolvarea la oficiul de incasari amenzi, la 2 treceri de pietoni, 3 garduri albe si 2 rosii, o biserica catolica si 5 blocuri (unul galben, unu rosu si restul cenusii) distanta. Dupa ce ascult abundenta de indicatii, recunoscatoare ca macar mi s-a intos cu varf si indesat zgarcenia de cuvinte de la trezorerie, purced spre destinatia ce sper din tot sufletul ca va fi cea finala. Oficiul de incasari amenzi este o casuta portocalie, cu 2 geamuri mici si pe gardul caruia scrie "WC public". Inauntru, lipsa unei cozi la ghiseu ma face inca din prag sa realizez ca sigur nu am nimerit unde trebuie, ar fi fost prea frumos. Intreb totusi la unul din ghisee si sunt trimisa cu o certitudine de 100% la CEC.
Intr-adevar, la CEC mi se iau banii. Nu cred ca am fost vreodata mai fericita ca imi ia cineva bani. Doamna de la ghiseu se plangea ca a avut foarte multe amenzi de incasat azi. I-am explicat cu calm ca a fost sfarsit de luna weekendu asta, iar politia rutiera are de indeplinit o norma lunara, pe care de obicei o face in ultimele zile. De acum, nu mai ies cu masina dupa 28 a lunii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)