Cum sa te lasi de fumat

Acesta nu este un post despre cum sa te lasi de fumat :)

Este un post despre cum sa renunti incetul cu incetul la toate lucrurile care iti fac rau din viata ta, care pe cat sunt de placute pe atat sunt de daunatoare. Dar de dragul metaforei, vom aduna toate aceste lucruri intr-un singur grup si le vom spune "tigari".

-Buna, sunt Yoana si sunt dependenta de tigari.

-Buna, Yoana!

Intotdeauna m-am intrebat de ce le spune dependenti "anonimi" daca primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa le dai numele...ma rog, am deviat de la subiect.

-Au trecut...erm...3 ore de cand nu am mai fumat.

Audienta aplauda frenetic...tipul de langa mine chiar ma atinge usor pe umar in semn de sustinere. Veti gandi "3 ore e o nimica toata!". Nu, este o realizare! Pentru ca fiecare moment in care esti "curat" conteaza.

Cel mai greu lucru este sa iei tigara de la gura. Si daca tigarile adevarate se termina la un moment dat, alte lucruri nu iti dau avantajul ala. Nu au o perioada limitata de ardere si nici filtru intre otrava si plamani...sau inima. Si asa te trezesti tragand in piept fumul ore intregi...zile intregi...

Dar sa revenim la modalitatea de renuntare. Odata luata tigara de la gura, trebuie sa te asiguri ca ai scapat de tot ce iti va aduce aminte de placerea de a fuma. Iti arunci la spalat toate hainele cu miros de tutun si iti tii buzele ocupate cu altceva : vorbit, rontait, orice care sa nu le lase sa duca dorul...Incet incet o sa uite senzatia si nu o sa le mai lipseasca.

Stiu ca vor fi multi care vor intreba de ce si-ar dori sa renunte la ceva ce le provoaca atata placere? Cu totii murim la un moment dat...de ce sa nu ne traim viata fericiti? Ei, eu aici nu militez impotriva efectelor daunatoare de lunga durata, pentru ca nu imi propun sa ajung la varsta la care se vor face resimtite, ci protestez contra efectelor imediate : dependenta. Acea fiara hidoasa care te face sa vrei din ce in ce mai mult si care iti face fiecare secunda in care nu tii o tigara in mana sa fie insuportabila. Si ajungi sa ratezi momente frumoase doar pentru ca nu te poti bucura de ele, pentru ca tot ce e in mintea ta este acel ceva...acea furnica neinsemnata care pentru tine a capatat proportii imense doar pentru ca ai lasat-o. Pentru ca ai ridicat-o la nivel de necesitate.

Si scriu de o ora...si multe s-au intamplat in ora asta.

-Buna, sunt Yoana si nu am mai fumat de 4 ore!

Dar am avut timp ora asta sa imi privesc dependenta in ochi. Sa o confrunt si sa ii spun ca nu imi este frica de ea. Am simtit cum ma inteapa plamanii de la prea mult fum inhalat in ultima vreme si nu mi-a placut. M-am privit in oglinda si nu m-am recunoscut...unde inainte vedeam o tipa vesela si plina de viata acum vad o stafie...palida, cu ochii privind in gol si buzele tremurand la nevoia unei noi doze. Si desi vad ce face dependenta din mine, gandul meu e tot acolo...inca.

Te consideri cu adevarat vindecat cand incetezi sa numeri minutele, orele...zilele

-Buna, sunt Yoana si nu am mai fumat de 4 ore si 30 de minute!

In cautare de Oameni

E atat de usor sa ranesti, sa arunci vorbe goale mai mult sau mai putin adevarate despre cineva cu singurul scop de a-l face sa sufere. Si singurul vinovat pentru durerea pe care ti-o provoaca cei din jur esti chiar tu. Pentru ca le permiti sa te afecteze. Pentru ca le deschizi sufletul larg si le spui "Intra". Dar oare ai de ales? Alternativa la aceasta situatie este izolarea. Si nu cunosc prea multi oameni care ar alege aceasta cale, chit ca este mai simpla si mai sigura.

Solutia ar fi sa ii privesti pe oamenii care arunca in tine cu noroi, cu mila. Pentru ca ei atata stiu. Atata ii duce capul. Au ales sa semene vrajba pentru ca aceasta creste mai repede, incolteste mai usor si afecteaza mai tare. Si astfel isi pot lasa amprenta in viata ta. Pot trai in mintea ta si nu se vor mai simti ceea ce sunt de fapt...nimicuri.

Este nevoie de mult curaj si de multa educatie sa incerci sa lasi ceva pozitiv in urma ta: o amintire, o fapta, un cuvant amabil spus din suflet...pentru ca asa este firea omului...sa vada defectele inaintea calitatilor, sa se planga de ce nu are inainte de a invata sa se bucure de ce are, sa ii traga pe altii in jos pentru a se simti el putin mai sus.

Acesta nu este un manifest pentru incurajarea bunului simt...este un semn de recunostinta. Pentru ca am descoperit ca mai exista si Oameni. Oameni care isi fac timp sa reconstruiasca ce altii au distrus cu rautate, Oameni care se bucura cand starnesc zambete si nu lacrimi. Si nici nu te mai intereseaza ca poate si ei urmaresc ceva sau ca poate si ei vor ceva de la tine...pentru ca te fac fericit in loc sa iti calce in picioare si ultima farama de respect pe care o aveai pentru tine.

Sunt curioasa cati dintre voi reusesc sa nu se lase doborati de rautatile gratuite ale celor din jur. Dar nu ma refer doar la pastrarea aparentelor...asta e usor. Ma refer in adancul sufletului, cati dintre voi reusesc sa ramana reci si sa nu simta nici macar un fior cand sunteti bombardati zilnic de mizerii.