Viata la coada

Tocmai m-am intors de la cea mai frumoasa seara petrecuta in ultima vreme in oras.

Guvernul a hotarat ca toti studentii din provincie care doresc sa mearga weekendu asta la vot pot calatori gratis cu trenul, dus intors, pana acasa. In concluzie, m-am dus si eu ca tot studentul sa imi iau pomana electorala la ghiseul din gara de nord. Cand ajung la 7 seara, coada era pana afara si toata lumea parea extrem de iritata. Am zis sa ma mai plimb, asa ca am facut o plimbare pana la mall si i-am luat lu' Iubu o camasa superba, s-o poarte sanatos.

La 10 seara, dupa ce ne-a dat politicos afara de la mall, m-am intors in incinta garii de nord. Aceiasi coada. Nu, efectiv ACEIASI coada. Tipul care la 7 statea in fata mea la coada, acum era cu vreo jumatate de metru mai in fata decat locul de unde l-am lasat. Ne-am asezat frumos si politicos la una din cozi si am inceput sa citesc in Marie Claire ce cadouri isi doresc barbatii. Dupa 5 minute in care am ajuns la concluzia ca unui barbat trebuie sa ii iei de imbracat, moment in care jubilam de entuziasm ca sunt cu 20 de minute mai desteapta decat autoarea articolului, mi-am dat seama ca mi-e sete. 20 de minute mai tarziu ma delectam cu un Lipton rosu pe care l-am cautat in toata gara pentru ca vanzatoarele considera ca Nestea este singurul ceai acceptat in societatea de consum.

La ora 11:45 inaintasem binisor, dar nu datorita eforturilor tehnoredactoare ale doamnei de la ghiseu, ci multumita abandonului sistematic a colegilor mei de suferinta ce stateau in fata mea la coada. Cu gandul la mancarea de acasa m-am hotarat sa imi iau si un hamburger, daca tot fac fast foodurile profit de pe urma biletelor gratis de la CFR. Tanti de la McDonalds a fost suficient de draguta sa imi faca un O'fish, desi era ora de inchidere si deja spalau pe jos. Ce inseamna sa dai ceva PE BANI. Cu stomacul pus la punct mi-am continuat peropetiile la coada.

Umbla zvonul printre codasi ca la 1 se inchide sistemul si ca o sa ne trimita pe toti acasa. Avand in vedere ca tanti de la ghiseu avea tastele sterse de atata truda si nu nimerea literele, aceasta putea fi o mare problema. Dar entuziasti si plini de viata, am continuat asteptarea.Distractie mare la coada. Ba mai discuti de guvern, ba mai faci misto de CFR, ba ii mai injuri pe cocalarii care vin cu buletinele din tot caminu sa ia bilete, si astfel ajungi aproape de ghiseu la 12:48 mancat, baut, distrat si plin de sperante pentru viitorul patriei.

Continuarea povestii probabil o anticipati. Jaluzelele s-au inchis, lumina s-a stins ca la teatru si un gardian a inceput efectiv sa faca ca(intentionat) sirena prin gara, rugandu-ne politicos sa parasim locatia. Cei cativa amarati ramasi fara bilet (vreo 6 la fiecare casa), ne-am dat mainile resemnati si ne-am indreptat prin aerul noptii catre casa. Acum mie una nu mi-a pasat, ca am facut o plimbare de 10 minute pana in fata calculatorului, dar trei sferturi din ei au dat pe taxi pana acasa probabil pretul biletului pe care il vor procura gratis maine dimineata la 4 jumate, venind tot cu taxiul inapoi la gara.

Si totusi sunt foarte fericita. In primul rand ca am apucat sa socializez cateva ore bune, in al doilea rand ca stau aproape de gara, in al treilea rand ca am fost la mall in timpul in care alte persoane au innaintat jumatate de metru, in al patrulea rand ca am fost la mall :) , in al cincilea rand ca nu eram pe tocuri si am putut sa tzopai in voie, in al saselea rand ca am avut cu cine sa stau la coada, dar in al saptelea si cel mai important rand, ca i-am luat lu' Iubu cea mai frumoasa camasa din sud-estul Europei si arata asa de sexy cu ea ca o sa ma duc acu sa il trezesc din somn sa il pup.

Noapte buna!