In cautare de Oameni

E atat de usor sa ranesti, sa arunci vorbe goale mai mult sau mai putin adevarate despre cineva cu singurul scop de a-l face sa sufere. Si singurul vinovat pentru durerea pe care ti-o provoaca cei din jur esti chiar tu. Pentru ca le permiti sa te afecteze. Pentru ca le deschizi sufletul larg si le spui "Intra". Dar oare ai de ales? Alternativa la aceasta situatie este izolarea. Si nu cunosc prea multi oameni care ar alege aceasta cale, chit ca este mai simpla si mai sigura.

Solutia ar fi sa ii privesti pe oamenii care arunca in tine cu noroi, cu mila. Pentru ca ei atata stiu. Atata ii duce capul. Au ales sa semene vrajba pentru ca aceasta creste mai repede, incolteste mai usor si afecteaza mai tare. Si astfel isi pot lasa amprenta in viata ta. Pot trai in mintea ta si nu se vor mai simti ceea ce sunt de fapt...nimicuri.

Este nevoie de mult curaj si de multa educatie sa incerci sa lasi ceva pozitiv in urma ta: o amintire, o fapta, un cuvant amabil spus din suflet...pentru ca asa este firea omului...sa vada defectele inaintea calitatilor, sa se planga de ce nu are inainte de a invata sa se bucure de ce are, sa ii traga pe altii in jos pentru a se simti el putin mai sus.

Acesta nu este un manifest pentru incurajarea bunului simt...este un semn de recunostinta. Pentru ca am descoperit ca mai exista si Oameni. Oameni care isi fac timp sa reconstruiasca ce altii au distrus cu rautate, Oameni care se bucura cand starnesc zambete si nu lacrimi. Si nici nu te mai intereseaza ca poate si ei urmaresc ceva sau ca poate si ei vor ceva de la tine...pentru ca te fac fericit in loc sa iti calce in picioare si ultima farama de respect pe care o aveai pentru tine.

Sunt curioasa cati dintre voi reusesc sa nu se lase doborati de rautatile gratuite ale celor din jur. Dar nu ma refer doar la pastrarea aparentelor...asta e usor. Ma refer in adancul sufletului, cati dintre voi reusesc sa ramana reci si sa nu simta nici macar un fior cand sunteti bombardati zilnic de mizerii.