miercuri, iulie 8

Dragoste

de Edith Södergran

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului; 
am lăsat-o pe-o stîncă, pe ţărm, 
şi-am venit la tine goală ca o femeie. 
Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta, 
am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze. 
M-ai găsit frumoasă, 
mi-ai spus că m-asemuiam unei fiinţe văzute în vis, 
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul, 
nu-ţi ştiam decît mîngîierile ce mă ţineau prizonieră. 
Şi tu ai luat surîzînd o oglindă şi m-ai rugat: priveşte-te-n ea! 
Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere şi cădeau în pulbere, 
am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia decît să dispară, 
O, strînge-mă tare în braţe, 
atît de tare încît să nu-mi mai trebuie nimic altceva.

Niciun comentariu: