Lollipops and candy cones

Is this a tech blog?

2011-07-25T18:18:00.003+03:00

Nu, nu este un neaparat un blog tehnic, dar este un blog despre mine si ceea ce ma face pe mine fericita. Si in ultima vreme, tehnologia mi-a acaparat din ce in ce mai mult din timp (ca sa nu spun pe tot). Si ma refer aici la ultimul telefon achizitionat de care m-am indragostit de la prima vedere: Samsung Google Nexus S.

Nu imi propun sa fac un review, pentru ca am vazut ca asta s-a tot facut, ci mai degraba in posturile ce vor urma voi incerca sa scriu un mic ghid pentru utilizatorul ce abia isi incepe incursiunea in frumoasa si complexa lume Android.

Dar acest post este despre EL, despre noul meu telefon. Sa incepem, ca orice femeie care se respecta, cu o poza :)

Recunosc ca la inceput chiar am fost fascinata de aspect, desi multi prieteni mi-au spus ca arata ca un sapun Dove. Am trecut peste comentariile rautacioase hotarata sa le arat ce sapun destept o sa-mi cumpar. Si chiar le-am taiat cheful de rautati dupa ce am intrat in posesia lui.

Raportul calitate/pret este surprinzator. Si acum sa fac si putina reclama pe moca, pentru ca asa sunt eu, generoasa. L-am luat de pe Mobile Trend cu 1300 lei la momentul in care pe eMAG este 1680 lei iau la Vodafone (singurul operator care il ofera in magazin) este 529 de euro la liber si 149 de euro la un abonament de 32 de euro pe luna. Magazinul este o insula mica in Auchan Militari, nu e greu de gasit, dar telefonul trebuie comandat de pe site pentru a beneficia de pretul mentionat, pretul "la raft" fiind mai mare.

Am tinut mortis sa am ecran SAMOLED, dar dupa cautari acerbe am aflat ca aceasta versiune nu se gaseste in Romania, asa ca m-am multumit cu un SLCD si acum nu regret absolut deloc. Claritatea textului este minunata si culorile sunt foarte naturale. Nu ma apuc sa insir specificatii tehnice, plusurile si minusurile pentru ca am vazut deja subiectul asta dezbatut pe net. O sa ma concentrez mai degraba asupra experientei mele de utilizator.

Imediat cum deschizi telefonul te intreaba transant daca ai cont Goolge. Logic, ce om fara cont Google si-ar lua un Google phone, right? M-am logat si in 5 minute deja telefonul ma cunostea. Aveam contacte, adresele mail ale prietenilor, Gmail Gtalk, Latitude deja stia unde sunt, Maps 5 si tot ce iti mai poti dori de la Google. Unii pot numi asta furt de informatii personale si lipsa de intimitate. Eu o numesc pur si simplu comoditate. Tema era prietenoasa si cand am iesit din magazin in soare, functia de auto-brightness mi-a luminat ecranul atat de puternic incat aveam senzatia ca ma uit la un sticker, nu la un ecran de telefon...se vedea impecabil. Atunci m-am indragostit.

Daca nu ti-ai luat telefonul ca sa umblii doar pe serviciile Google, ai de lucru. Telefonul nu prea vine cu nimic altceva instalat pe el, dar Android Market iti sta la dispozitie cu tot ce poti visa. Iata o lista cu ce mi-am instalat eu pana acum, urmand sa aborder cateva din aplicatii mai amanuntit in posturi separate mai tarziu:

3G Watchdog - Monitorizeaza traficul de internet si la nevoie il poate si opri pentru a nu incarca factura cu costuri suplimentare

Advanced Task Killer - "Omoara" aplicatii, din pacate am observat ca nu toate pot fi inchise cu el

Alarm clock Plus - Un ceas desteptator foarte destept, voi reveni cu detalii intr-un post separat

Amazon Kindle - Faimosul reader de la Amazon

AndFTP - Pentru accesat FTP

AndROtaxi - O lista cu compoaniile de Taxi din Romania si numerele lor de telefon, se pot apela direct din aplicatie

Angry Bird s - Joculetul care provoaca dependenta cu pasarele si porcusori

AVG anti-virus - Better safe than sorry

Astro File Manager - Pentru accesat fisierele din telefon

Bambuser - Live broadcasting, dar trebuie sa iti faci cont aici

Bio Wallet Signature - Pentru protejat datele sensibile precum parole, conturi bancare, etc

Blogger - Scrii pe blog de pe mobil, voi testa aplicatia zilele urmatoare

La cinema - Toate fileme care ruleaza la cinema plus indicatii cum sa ajungi acolo

Color Note - Notite, shopping list si altele

Dropbox - Un nou mod de share pentru fisiere, trebuie sa iti faci cont aici

Facebook - clientul default de Facebook

Go Launcher EX - Schimba interfata telefonului. O sa revin cu un post separat mai detaliat.

Google Goggles - Cautare prin imagini

Google Sky Map - Harta stelelor si a constelatiilor

Llama - Pentru modificat profile la telefon

Yahoo Mail - Clientul pentru email de la Yahoo

Yahoo Messenger - Exact ce spune si numele

Miso - Pentru tinut socoteala si share fileme vazute, trebuie cont aici

Mouse Trap - Un remake dupa originalul Klotski

Paradise Island - Un fel de strategie, aduce cu jocurile de pe Facebook, grafica superba

Pic Say - Editor de imagini

Pocket Mirror - Oglinda care foloseste camera frontala

Radionet - Radiourile din Romania, le poti asculta pe net

Runkeeper - Sports tracker, calorii, distante, voi reveni cu detalii

Shazam - Identifica melodiile care se aud pe fundal

Simple calendar - Un widget ce iti afiseaza calendarul pe ecran

Skype - Voice and video calling

Slice It - Renumitul joc pentru iPhone, trebuie sa imparti forme geometrice in bucati egale

Stop watch - Un cronometru simplu

Talking Tom - O pisica haioasa care repeta tot ce zici pe o voce irezistibilas

TkinkFree Office - Vizualizare documente Word, Excel, etc

Twitter - Clientul default de Twitter, am probat diverse aplicatii pana m-am hotarat sa raman cu acesta. Voi reveni cu un post intreg despre el si alternativele lui.

TwitPlus - Mai adauga niste optiuni la clientul de Twitter

Voice recorder - Inregistrare vocala

YouTube - O modalitate mai usoara de vizionat clipuri pe YouTube decat prin browser

Cam atat pe moment ca am obosit. Revin cu detalii amanuntite legate de unele dintre aplicatii pe masura ce apuc sa le testez.

Cum sa te lasi de fumat

2011-01-31T20:20:00.008+02:00

Acesta nu este un post despre cum sa te lasi de fumat :)

Este un post despre cum sa renunti incetul cu incetul la toate lucrurile care iti fac rau din viata ta, care pe cat sunt de placute pe atat sunt de daunatoare. Dar de dragul metaforei, vom aduna toate aceste lucruri intr-un singur grup si le vom spune "tigari".

-Buna, sunt Yoana si sunt dependenta de tigari.

-Buna, Yoana!

Intotdeauna m-am intrebat de ce le spune dependenti "anonimi" daca primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa le dai numele...ma rog, am deviat de la subiect.

-Au trecut...erm...3 ore de cand nu am mai fumat.

Audienta aplauda frenetic...tipul de langa mine chiar ma atinge usor pe umar in semn de sustinere. Veti gandi "3 ore e o nimica toata!". Nu, este o realizare! Pentru ca fiecare moment in care esti "curat" conteaza.

Cel mai greu lucru este sa iei tigara de la gura. Si daca tigarile adevarate se termina la un moment dat, alte lucruri nu iti dau avantajul ala. Nu au o perioada limitata de ardere si nici filtru intre otrava si plamani...sau inima. Si asa te trezesti tragand in piept fumul ore intregi...zile intregi...

Dar sa revenim la modalitatea de renuntare. Odata luata tigara de la gura, trebuie sa te asiguri ca ai scapat de tot ce iti va aduce aminte de placerea de a fuma. Iti arunci la spalat toate hainele cu miros de tutun si iti tii buzele ocupate cu altceva : vorbit, rontait, orice care sa nu le lase sa duca dorul...Incet incet o sa uite senzatia si nu o sa le mai lipseasca.

Stiu ca vor fi multi care vor intreba de ce si-ar dori sa renunte la ceva ce le provoaca atata placere? Cu totii murim la un moment dat...de ce sa nu ne traim viata fericiti? Ei, eu aici nu militez impotriva efectelor daunatoare de lunga durata, pentru ca nu imi propun sa ajung la varsta la care se vor face resimtite, ci protestez contra efectelor imediate : dependenta. Acea fiara hidoasa care te face sa vrei din ce in ce mai mult si care iti face fiecare secunda in care nu tii o tigara in mana sa fie insuportabila. Si ajungi sa ratezi momente frumoase doar pentru ca nu te poti bucura de ele, pentru ca tot ce e in mintea ta este acel ceva...acea furnica neinsemnata care pentru tine a capatat proportii imense doar pentru ca ai lasat-o. Pentru ca ai ridicat-o la nivel de necesitate.

Si scriu de o ora...si multe s-au intamplat in ora asta.

-Buna, sunt Yoana si nu am mai fumat de 4 ore!

Dar am avut timp ora asta sa imi privesc dependenta in ochi. Sa o confrunt si sa ii spun ca nu imi este frica de ea. Am simtit cum ma inteapa plamanii de la prea mult fum inhalat in ultima vreme si nu mi-a placut. M-am privit in oglinda si nu m-am recunoscut...unde inainte vedeam o tipa vesela si plina de viata acum vad o stafie...palida, cu ochii privind in gol si buzele tremurand la nevoia unei noi doze. Si desi vad ce face dependenta din mine, gandul meu e tot acolo...inca.

Te consideri cu adevarat vindecat cand incetezi sa numeri minutele, orele...zilele

-Buna, sunt Yoana si nu am mai fumat de 4 ore si 30 de minute!

In cautare de Oameni

2011-01-28T22:15:00.004+02:00

E atat de usor sa ranesti, sa arunci vorbe goale mai mult sau mai putin adevarate despre cineva cu singurul scop de a-l face sa sufere. Si singurul vinovat pentru durerea pe care ti-o provoaca cei din jur esti chiar tu. Pentru ca le permiti sa te afecteze. Pentru ca le deschizi sufletul larg si le spui "Intra". Dar oare ai de ales? Alternativa la aceasta situatie este izolarea. Si nu cunosc prea multi oameni care ar alege aceasta cale, chit ca este mai simpla si mai sigura.

Solutia ar fi sa ii privesti pe oamenii care arunca in tine cu noroi, cu mila. Pentru ca ei atata stiu. Atata ii duce capul. Au ales sa semene vrajba pentru ca aceasta creste mai repede, incolteste mai usor si afecteaza mai tare. Si astfel isi pot lasa amprenta in viata ta. Pot trai in mintea ta si nu se vor mai simti ceea ce sunt de fapt...nimicuri.

Este nevoie de mult curaj si de multa educatie sa incerci sa lasi ceva pozitiv in urma ta: o amintire, o fapta, un cuvant amabil spus din suflet...pentru ca asa este firea omului...sa vada defectele inaintea calitatilor, sa se planga de ce nu are inainte de a invata sa se bucure de ce are, sa ii traga pe altii in jos pentru a se simti el putin mai sus.

Acesta nu este un manifest pentru incurajarea bunului simt...este un semn de recunostinta. Pentru ca am descoperit ca mai exista si Oameni. Oameni care isi fac timp sa reconstruiasca ce altii au distrus cu rautate, Oameni care se bucura cand starnesc zambete si nu lacrimi. Si nici nu te mai intereseaza ca poate si ei urmaresc ceva sau ca poate si ei vor ceva de la tine...pentru ca te fac fericit in loc sa iti calce in picioare si ultima farama de respect pe care o aveai pentru tine.

Sunt curioasa cati dintre voi reusesc sa nu se lase doborati de rautatile gratuite ale celor din jur. Dar nu ma refer doar la pastrarea aparentelor...asta e usor. Ma refer in adancul sufletului, cati dintre voi reusesc sa ramana reci si sa nu simta nici macar un fior cand sunteti bombardati zilnic de mizerii.

Omleta cu cartofi

2010-12-18T13:55:00.004+02:00

Se taie un cartof mare in rondele subtiri. Se bat 2 oua. Se incinge uleiul in tigaie si se lasa rondelele sa se rumeneasca putin pe fiecare parte. Apoi se toarna oul batut si se asteapta. Se verifica monitorul poate a mai scris ceva. Se zgaieste la ecran cu o privire goala pana incepe sa miroasa a ars. Se intoarce in bucatarie si se stinge focul de sub tigaie. Se aseaza pe jos ghemuita cu spatele lipit de aragaz si se varsa 100 ml de lacrimi. Se bate cu punmii in faianta de pe jos, dupa gust. Se ridica de pe jos si se varsa omleta in farfurie. Se poate asezona cu branza rasa.

Pofta buna!

Fenomenul cumparaturilor colective

2010-12-15T10:50:00.004+02:00

Se pare ca acest balaur numit criza economica ne-a adus si cateva lucruri bune noua, consumatorilor de rand. Ma refer aici la reduceri de toate felurile. Vazand ca raman cu marfa pe raft, producatorii prefera sa scada preturile, renuntand astfel la o parte din profit pentru a se descotorosi de stocurile imense acumulate. Si daca in domeniul bunurilor de consum, acest lucru este mai dificil avand in vedere costurile de fabricare, in domeniul serviciilor iata ca avem de-a face cu o revelatie.

Sa fim seriosi, costurile de exploatare a unei afaceri bazata pe servicii sunt oarecum mici, Mai ales daca aceasta companie a trecut de stadiul amortizarii factorilor de productie, Si astfel, ea functioneaza aproape doar pe profit. Dar iata ca odata cu criza economica, oamenii au renuntat in primul rand la servicii. La coafor, la restaurant, la distractii. Norocul nostru este ca niste baieti destepti au inventat acest concept al cumparaturilor colective.

Pe scurt, principiul functioneaza in felul urmator: eu, companie ce ofera diverse servicii pe piata, in loc sa astept sa imi vina clientii unul cate unul la preturile practicate pana acum, imi vand oarecum tot intervalul de timp unei terte companii la un pret mult mai mic, doar pentru a ma asigura ca voi avea clienti in acel interval. Aceasta terta companie se ocupa de vanzarea serviciului, de reclama si de restu, adaugandu-si un procent la pretul cu care lanseaza oferta pe piata. Deci pe scurt, ofertantul serviciilor isi face astfel si publicitate si se asigura ca va avea clienti, chiar daca scade din pretul initial. Este un fel de en-gros al serviciilor.

Ce avem noi de castigat din asta? Totul! Site-urile cu oferte mai mult decat incredibile apar la tot pasul si se inmultesc pe zi ce trece. Nu trebuie decat sa le urmarim si sa ne hotaram ce am vrea sa facem. Poate ne-am dori o pizza la 1 leu sau sa mergem cu 1 leu la patinuar, totul e posibil. Din pacate, exista si un dezavantaj. Fenomenul supermarketului. Recunosc cu mana pe inima ca mi-am cumparat si lucruri de care nu aveam neaparat nevoie atrasa de preturile mici. Dar hey, viata trebuie traita chiar si pe timp de criza, asa ca daca aceste site-uri ma ajuta sa o traiesc mai ieftin, de ce nu? Vorba americanului : "It doesn't matter how much you pay for it, it matters how much you save"

Si daca v-am facut curiosi, va dau si cateva adrese : Golden Deals , Zumzi , Coolbuy , E-redus , Fun Deal .

Daca mai stiti si altele nu azitati sa le adaugati in comentarii si enjoy!

You don't have to stay more than love

2010-12-13T18:28:00.003+02:00

Break up….
Break up when things should go wrong.
Break up. When there's no bond (anymore)
Break up. Break up when you don't belong.
Just break Break up. When there's no rush to the door.
Break up…
Break up when dinner's fast food and no words.
Break up when silence disturbs.
Break up when your heart's left in the woods.
Break up…have no excuse..
Break up. Break up when killing the smile.
Break up. Break up when "sometimes is fun".
Break up when things "should be done".
Break up when jugglin' the figures of love.
Break up. Break up the first time she doesn't need to know.
Break up. Take no pleasure in lying to you both.
Break up when habits are all you have got.
Break up when fear only stops you from breaking it up.
Break up when you feel like you stay more than love.
(Break up when staying in this more than love)
You don’t have to stay more than love..
Break up. Break up when killing the love…
Break up…fly like a dove…

Personal note: Faceti ce zice popa, nu ce face el...

Rezumat?

2010-12-11T10:42:00.002+02:00

Drilling inside my head...

2010-12-10T15:11:00.008+02:00

Nu scriu cu regularitate, nu scriu pentru a demonstra nimic, nici mie si nici celor care ma citesc... scriu cand simt ca am ceva de spus, cand am acea senzatie ca daca nu impartasesc ce ma macina cu cineva, o sa explodez.

Ceea ce m-a facut sa scriu azi a fost un blog. Cum l-am gasit, cum am ajuns sa il citesc este irelevant. Nu o cunosc personal pe autoare, dar simt ca ea ma cunoaste pe mine. Am regasit in randurile ei tot ce imi este mie cateodata teama sa spun...sa imi recunosc chiar si mie. Atata pot spune : este o persoana curajoasa si sensibila si mi-a adus aminte de o fata speriata si visatoare pe care nu am mai scos-o la iveala de mult...pana recent. Pentru asta vreau sa ii multumesc din inima si daca o sa ajunga vreodata sa citeasca aceste randuri sper sa fie mandra ca a reusit sa sensibilizeze un cititor anonim.

Probabil nici acum nu voi fi sincera, nici cu voi, nici cu mine, pentru ca am trait intotdeauna cu impresia ca odata ce rostesti cuvintele recunosti realitatea, iar eu nu vreau sa o recunosc...nu pot. In schimb pot asterne in scris cateva adevaruri irefutabile care ma macina de ceva vreme.

Sunt fericita! Atat de fericita cum nu am mai fost de mult. Atat de fericita cum nu au reusit sa ma faca toti banii pe care i-am avut anul asta si toate achizitiile mult visate ce au insotit acei bani. 2010 a fost un an al contrastelor, un rollercoaster de emotii si intamplari. Anul asta mi-a dat tot ce mi-am dorit pana acum, tocmai pentru a ma invata ca unele dorinte nu erau atat de importante, dar si ca altele ma puteau face fericita de mult daca as fi avut mai mult curaj sa le cer...si mai mult curaj sa le pastrez...

Nu m-am maturizat inca. Asta este alt adevar pe care l-a realizat de curand. Oricat am incercat sa ma port conform varstei, sa ma gandesc la viitor, sa imi asum responsabilitati si sa iau decizii rationale, am esuat lamentabil. Si partea cea mai ingrijoratoare este ca acest lucru nu ma sperie, ci ma face fericita. Inca ma mandresc cu faptul ca nu imi refuz experiente minunate doar pentru ca sunt nebunesti si ca ma las purtata de val fara sa ma gandesc la consecinte. Da, decid cu sufletul si nu cu mintea, dar e chiar asa un lucru rau?

Nu stiu ce vreau. Ba stiu ce vreau...vreau sa vina cineva sa sa imi spuna "fa asta!", "vrei asta!". Pentru ca apoi, daca iese prost, sa dau vina pe el si nu pe mine. Sa il urasc pe el si nu pe mine pentru decizia gresita pe care am luat-o. Sa-l dau pe el cu capul de pereti in loc sa ma dau singura cu ciuda si cu oftica repetandu-mi la nesfarstit "Esti o proasta!".

Sunt o lasa. Asa am fost toata viata. Frica de a pierde tot si de a ramane singura m-a transformat inr-o persoana comoda, care iti lipeste cu jind nasucul de vitrinele magazinelor dar nu intra niciodata inauntru sa intrebe macar cat costa papusa, ce trebuie sa faca pentru ea. Daca ar face asta poate ar afla ca are destui bani sa o cumpere si nu ar mai ramane macinata de vesnica intrebare "Ce-ar fi fost daca...". Dar nu, singuratatea e un risc prea mare pentru a mi-l asuma. Sa raman singura in momentul asta ar fi o condamnare la moarte.

Letters to Juliet - epilog

2010-11-01T21:17:00.006+02:00

MOTTO: "If you want to live a happy life, tie it to a goal, not to people or things."

Un scop in viata...ceva dupa care sa alergam, ceva care sa ne determine sa ne trezim in fiecare dimineata si sa incepem o noua zi in cautarea lui.

Eu va sugerez sa il alegeti cat mai imposibil...daca se poate absolut de neimaginat. Pentru ca nimic nu e mai trist de vazut decat un om care si-a indeplinit toate telurile. A man with no more purpose in life. Alergi, te lupti, sacrifici, calci peste cadavre pentru a ajunge la destinatie, because u like the thrill of the chase. Si aceasta senzatie nu se va compara niciodata cu acalmia de dupa furtuna. Vanatorii de tornade urasc aceasta liniste de dupa si pleaca imediat in cautarea altui uragan pentru ca acest lucru le da un sens vietii. Asa sunt toti oamenii, odata indeplinit un scop, isi cauta alta provocare pentru a nu ramane goi de orice sens.

Filmul ne invata sa nu refuzam provocarile si sa ne urmam destinul, desi pare imposibil. Sunt de acord pana la un punct. Pana la punctul in care ai gasit ce cautai si brusc viata ta nu mai are nici o insemnatate. Nu mai ai nici un motiv sa te ridici din pat dimineata. Si cine spune ca asta e implinire spirituala se inseala...e renuntare, e complacere.

Mi-am stabilit multe teluri anul asta, unele mai in gluma, altele mai in serios, si din fericire (?) le-am indeplinit pe toate pana acum. Mai sunt 2 luni din anul asta si ma simt pustie, golita de sens. Am de ales intre a face niste rezolutii de noiembrie cat sa ma tina in priza pana la revelion sau a declara sfarsitul de an ca o perioada moarta.

Si stau si ma gandesc daca imi face placere letargia in care ma aflu acum...No more challenges, no more goals, no more things to conquer or slay...just quiet. Ma bucur de victorii? Aici pot raspunde direct si fara sa ma gandesc prea mult ca NU. Luptele m-au schimbat, m-au uratit sufleteste si ma regasesc intorcandu-ma acasa de pe campul de batalie cu trofeul in mana, dar cu sentimentul de invinsa in suflet. Privesc ce se oglindeste intr-un scut sfaramat in iuresul razboiului si nu imi place ce vad.

Asa ca probabil voi alege sa zac...take the days one by one fara o tinta precisa pana in noul an. Poate daca nu voi mai porni in ofensiva impotriva destunului voi avea parte de cateva saptamani de acalmie in regatul proaspat cucerit...Ma uit in jur la teritoriile anexate si vad doar scrum...in drum spre victorie am reusit sa ard si ultimul fir de iarba verde...

NOTE TO SELF: Enjoy your shallow victory if you can...just don't go chasing anymore ghosts that were not ment for you to chase.

Mix and match

2010-10-29T21:39:00.002+03:00

Nu, nu este un post despre stilul vestimentar mai sus citat...este un post lung, greoi si probabil fara sens.

E intuneric...si liniste...si frig. Melodia din casti s-a terminat de mult si acum ruleaza doar in capul tau, pe repeat. Monitorul s-a stins fara sa observi, pentru ca tu oricum aveai ochii inchisi, strans lipiti si dintii inclestati. Ai si o scuza...e frig. Ai renuntat la tastat pentru ca ai degetele inghetate si ai ridicat genunchii la piept in pozitie de fetus, poate poate te vei mai incalzi putin. Ai inceput sa respiri pe gura, cu buzele intredeschise, pentru ca aerul rece ti-a inghetat narile. Asa ca stai ghemuita cu ochii inchisi si fruntea pe genunchi si astepti...astepti sa se incalzeasca in camera.

Asa, contiunua sa te minti, poate o sa ajungi sa si crezi ce gandesti...hai, stiu ca poti. Daca ii poti minti pe altii privindu-i in ochi de ce nu ar functiona si pentru tine? Da-i bataie in continuare cu frigul din camera, ca suna plauzibil.

Nimeni nu va stii adevarul, nici macar tu. Nimeni nu va stii ca ochii sunt stransi inchisi pentru ca rememorezi imagini, ca dintii sunt inclestati pentru ca reincerci senzatii, ca te-ai oprit din tastat pentru ca orice alte cuvinte aparute in fereastra aia sunt inutile, ba fac mai rau. Nu este aevarat ca nu mai tii picioarele pe sol pentru ca tremura si nici ca respiri pe gura pentru ca buzele uscare de la vant iti aduc aminte... Cine se uita acum la tine de undeva de sus vede o fata care se tine singura in brate sa se incalzeasca, nu una care o face pentru ca de fapt nu are pe altcineva sa o faca in locul ei. Vrea sa simta din nou stransoarea in jurul trupului si asta e singura modalitate. Si tremura de frig. De frig? Da, de frig, nu ma mai contrazice atat! Sceptico!

Si e atat de curent in camera ca ii lacrimeaza ochii. Da, e de la curent! Sa inchida cineva geamul ala...fereastra aia deschisa aiurea si fara sens de la inceput...

April shoe shopping

2010-04-14T16:37:00.007+03:00

Si iote ca a venit si primul salariu. Si ca o pisi shoppaholica ce sunt nu m-am putut abtine sa nu sparg macar putintel. Asa am ajuns prin magazine convinsa sa imi golesc cardul si sa imi umplu (daca nu era deja plin) dulapul de pantofi. Pana una alta am facut doar doua achizitii, dar stati pe aproape, e abia jumatatea lunii.

Botine Lee Cooper reduse de la 599 RON la 249 RON, erau si pe negru dar pielea intoarsa arata mult mai bine maro, dupa parerea mea. Nu pot explica sentimentul care te incearca atunci cand le porti. Pielea este de foarte buna calitate si se muleaza pe picior perfect.

Sandale Bata 299 RON, erau si pe maro de unde le-am luat eu, si din cate am inteles au existat candva prin 2009 si pe violet. Am citit aici ca ar fi fost in top 3 incaltaminte in 2009, lucru care ma bucura si mai mult avand in vedere ca intai le-am luat si abia apoi am aflat. Sunt destul de comode luand in considerare tocul de 11cm, si dupa o tura luuuunga prin Afi pot spune cu mana pe inima ca sunt de departe cea mai buna combinatie calitate/pret/comoditate/aspect, stiind ca sezonul acesta se poarta tocurile cui, dar luand in calcul faptul ca mai trebuie sa te si poti deplasa pe ele.

The little boy and the puppy

2010-03-19T03:56:00.003+02:00

Intr-o zi frumoasa de vara, baietelul se juca in parc cu masinuta lui cu telecomanda. Un catelus mic si jucaus se apropie timid de el si incepe sa il priveasca insistent cu ochi mari si umezi. Baietelul continua sa isi manuiasca masinuta fara sa observe micul admirator. Cand mamica lui l-a chemat acasa, el si-a strans jucaria si s-a indepartat incet pe alee. Catelusul l-a urmarit cu privirea pana a disparut in orizont si apoi s-a intors sa leneveasca pe iarba la soare.

A doua zi baietelul veni din nou. De data asta avea o minge mare si verde pe care o tot arunca in aer. Catelusul era fascinat de minunatia rotunda ce se misca atat de repede si se indrepta neincetat spre cer fara ca el sa o poata ajunge. Asa ca se apropie de baietel si incerca sa se joace cu ea. In zadar...baietelul, speriat ca ii va musca mingea, se indeparta si il alunga pe catelus cu manie. Catelusul privi putin mirat in urma sa si se inapoie la alergat fluturi si libelule. Macar ele stateau sa se joace cu el.

A treia zi baietelul veni singur. Fara nici o jucarie si fara nici un prieten de joaca. Stiind ca nu e binevenit in apropierea sa, catelusul pastra distanta si se uita cu coada ochiului spre baietel. Acesta, dupa ce incercase sa se imprieteneasca cu alti baietei din parc fara succes, statea acum singur pe o banca si se uita in pamant. Catelusul se apropie incet de piciorul bancii pana ajunse in raza lui vizuala. Baietelul il observa si isi aminti cum il alungase cu o zi inainte. Il privea cat de mic si de pufos e si cum ii straluceste blanita portocalie in soare si decise ca e bun de jucarie. Asa ca lua un betisor de jos si il arunca in departare cu toata puterea. Catelusul fericit alerga dupa el si i-l aduse la picioare. Apoi se aseza cu boticul pe labute si il privi lung. Baietelul s-a aplecat spre el si a inceput sa il mangaie dupa ureche simtindu-i blanita pufoasa cum ii gadila palma. A decis ca ii place noul lui prieten si cateva zile la rand veni in parc special ca sa se joace cu el. Intr-o zi ii aduse si ceva de mancare, gest pe care catelusul i l-a rasplatit lingand fiecare firmitura din manuta lui mica si tremuranda.

Baietelul se obisnuise atat de mult cu noua sa jucarie incat s-a hotarat intr-o zi sa il ia acasa. Asa ca a venit in parc cu poala plina de prajituri si l-a momit pe catelus sa il urmeze pana acasa. Dar bineinteles ca nu il putea pastra, pentru ca un catelus implica o mare responsabilitate si parintii lui i-au explicat ca ar fi mai bine daca l-ar lasa sa traiasca in lumea lui, unde e obisnuit. Ca si argument suprem, i-au cumparat baietelului o bicicleta noua si rosie pentru a-l face sa uite de jucaria sa pufoasa.

Catelusul a ramas in fata blocului unde intrase baietelul si l-a asteptat...o zi, doua, cu ochii atintiti la balconul de unde nu demult ii arunca prajiturele si il vedea noaptea lipit cu nasucul de geam uitandu-se la el. Dar fereastra ramanea inchisa si foamea il rodea tot mai tare. Pana a treia zi cand i-a simtit mirosul. Stia ca o sa coboare...si o sa-l copleseasca cu mangaieri si prajiturele ca inainte. Dar in locul baietelului lui drag, a vazut o namila rosie cu doua roti trecand pe langa el in viteza si pierzandu-se in departare.

Nu mai stia drumul pana inapoi in parc, nu era sigur ca vrea sa se mai intoarca acolo...tot ce stia era ca nu mai are ce cauta in fata blocului. Asa ca a aruncat o ultima privire spre geamul in care batea acum soarele si a plecat. Unde, nu stia...tot ce stia era ca viata era mult mai simpla cand statea lungit toata ziua la soare si nu stia ca exista baietei care stiu sa te mangaie dupa ureche si care iti dau prajituri.

I don't think i'm going to like assholes anymore

2010-02-18T11:57:00.003+02:00

Intai da play, se digera mai usor.

Asculta mai multe audio Diverse

Nivelul de masochism existent intr-o singura persoana ajunge la un momendat la maxim. Sure, e nice sa vanezi dupa oameni care don't give a fuck about u doar pentru placerea alergaturii. Se spune ca jocul e mai important decat premiul si evident, oamenii care iti ofera un joc cat mai elaborat, dificil, pervers sunt intotdeauna cautati.

Cand incerci sa legi prietenii, ce cauti la persoana in cauza? Asta depinde de tine. Daca esti o fire nesigura, dependenta, inflluentabila, slaba...probabil o sa cauti compania cuiva care iti seamana, pentru a nu fi indus in eroare sau ranit. Dar mai sunt cei care stiu ce vor de la viata, de la oameni, de la legaturile pe care si le creeaza. Si acei oameni cauta provocari. Vor sa faca imposibilul, sa imblanzeasca, sa subjuge, sa cucereasca teritorii barbare si sa se poata lauda la final cu un trofeu care a meritat alergatura. Din pacate acel lucru nu va fi niciodata mai mult decat un trofeu in perceptia lor.

De cate ori nu v-ati stabilit ca scop suprem imposibilul? O promovare, un premiu, un om, o experienta de viata. Si pe masura ce ati bagat toate resursele in atingerea acelui scop, motivul luptei s-a pierdut undeva pe drum... Si v-ati trezit ca luptati pentru ceva ce nu mai prezinta nici un interes, singurul motiv pentru a continua alergatura fiind orgoliul si teama de a nu fi considerat a quitter. De catre cine? Daca nimeni nu stie planurile tale in afara de tine, cred ca iti poti raspunde singur la intrebarea asta...

So why bother? Why chase after pavements when you can just look around? Si iti garantez ca o sa gasesti oameni care probabil nu o sa-ti ofere the thrill of the chase, dar o sa-ti ofere o companie placuta in timp ce te plimbi pe acelasi drum pe care mai inainte fugeai singur dupa strigoi.

Na, ca a trecut

2010-02-16T12:15:00.003+02:00

Stiti voi ce...ziua aia inspaimaintatoare de care ne ferim cu totii out loud dar pe care in adancul sufletului o recunoastem ca fiind un puternic impact asupra stabilitatii noastre psihice. Putem sa fim martiri, sa o renegam cu desavarsire si sa stam inchisi in casa refuzand orice invitatie de a ne alatura aramatei de porumbei de pe strazile patriei, sau din contra, putem cauta cu disperare "a valentine" si petrece clipe mai mult sau mai putin awkward doar ca sa nu ne iasa vorbe ca nu am avut cu cine iesi de Ziua Indragostitilor. Either way, o confirmam ca avand un impact mai mare sau mai mic asupra cotidianului.

Yes, i hate Valentine's, dar nu pt ca e americana, nu pt ca e comerciala, nu pt ca e fumata si ingropata de mii de clisee. Ci o urasc asa cum urasc orice alta zi care te obliga la o anumita conduita. Cum urasc Craciunul si Revelionul si Pastele si ziua mea si posturile si martisoarele si simbolistica asta idioata care se face pentru ca "asa trebuie".

And now let's talk about love...intr-o zi oarecate de 16 februarie care de fapt pentru mine este mai importanta decat 1000 de Sf. Valentin. este ziua in care destinul mi-a facut cel mai frumos cadou ce se poate oferi. O floare, o bomboana, o raza de soare si o perna moale: un om... Un om ce ma iubeste fara calendar, sau ceas, sau busola. Si care, mai mult decat atat, ma lasa singura de Sf. Valentin pentru ca stie ca nu imi pasa, dar in rest este alaturi de mine in acele zile banale, nesemnificative, in care restul planetei colcaie de indiferenta si de ura, iar eu am parte de dragoste si atentie. Ce inseamna un diamant daca toti cei din jur il au de asemenea? Diamantul meu straluceste in suflet cand in jur totul e gri si prafuit. Asa ca azi este cel mai potrivit sa vorbesc despre dragoste adevarata...despre tine...

Starry starry night...

2009-12-23T23:17:00.003+02:00

Si o melodie de ascultat langa foc...enjoy!

Later edit: november. Melodie de ascultat noaptea sub cerul liber, privind o ploaie de stele in timp ce el te tine in brate sa te incalzeasca si tu te faci ca vezi o stea cazatoare doar pentru a-ti pune o dorinta...doar una...

Sa fim MAI buni

2009-12-23T22:58:00.003+02:00

Se apropie Craciunul...Romania scapa incet incet din nameti si incalzirea globala isi face din nou simtita prezenta. Cred ca Mos Craciun o sa vina cu hidrobicicleta. Astazi, in timp ce priveam pierduta cum cade zapada topita de pe blocuri, ma gandeam ca poate a iesit soarele dupa atata furtuna pentru ca oamenii, simtind apropierea iminenta a Craciunului, au lasat la o parte ura, invidia si rautatea si s-au hotarat sa devina mai buni.

Si ma gandeam la toate cliseele care spun ca de sarbatori ar trebui sa fim mai buni. Apoi parafrazam scepticii care se plang ca nu avem nevoie de un motiv sa fim buni, acest lucru ar trebui sa fie valabil pentru fiecare zi din viata noastra. Sa ne trezim in fiecare dimineata cu un zambet pe buze si dragoste in uflet pentru cei de langa noi. Sa oferim cadouri de dragul sentimentului de a da si sa spunem "te iubesc" din pura placere de a rosti aceste cuvinte magice. Si asa, vom reusi sa transformam fiecare zi in Craciun...OARE?

Sa privim altfel situatia...daca nu ii faci celui drag un cadou de Craciun, acesta sau aceasta o va considera ca pe o ofensa, pentru ca el/ea se asteapta la acest gest, iar orice abatere de la starea de normalitate va fi perceput ca un mic dezastru. In orice alta zi din an daca faci un cadou, ai doua variante...fie va avea efectul scontat si persoana iubita se va simti si mai iubita, fie va aparea scepticismul ca de ce oare am facut acest gest...ce urmarim?

Va las pe voi sa decideti ce alegeti...sa fiti bun tot anul, pana la momentul in care daca va abateti o zi de la comportamentul cu care i-ati obisnuit pe cel din jur, sa cadeti in dizgratie...sau sa pastram simbolistica sarbatorilor ca fiind zilele in care trebuie sa fim MAI buni. Cum poti fi mai bun daca ai fost un inger tot anul? Tocmai pentru ca nu a existat inca acea pesoana, se vehiculeaza inca aceasta idee.

Cand oamenii vor invata sa nu mai ia fiecare zi frumoasa si fiecare persoana amabila de bune, si vor fi surprinsi de fiecare gest frumos, oricat de dese ar fi acestea, abia atunci vor merita lucruri frumoase zilnic. Pana atunci...Craciun fericit, haideti sa fim mai buni!

Facem credit sa ornam bradul?...epilog

2009-12-20T00:56:00.002+02:00

Ca sa arat ca se poate (si ca sa ma laud cu munca mea, bineinteles), va arat bradutul meu de 2,4 metri ornat in 3 ore cu mai putin de 100 de lei.

Facem credit sa ornam bradul?

2009-12-20T00:36:00.004+02:00

Ati vazut reclama aia draguta la Provident in care o doamna trecuta bine de prima tinerete (cred ca au optat pentru imaginea de bunica foarte moderna si intinerita) povesteste amarata de ti se rupe inima cum sarbatorile de iarna necesita atatea cheltuieli incat a sunat la Provident sa ii aduca aia banii la usa ca sa isi poata impodobii duduia bradul? Ei bine, stupid sau nu, asta este mentalitatea moltor romani. Nu doar in materie de brazi, dar si de mancare si bautura. Dar sa revenim la ornamente.

Initial am zis ca baietii care au gandit reclama aia sunt niste snobi incurabili si ca nimeni nu va inghiti faza cu creditul pentru globulete. Dar spre surprinderea mea, se pare ca au avut ei ceva in cap cand au filmat-o. Zilele trecute am fost cu o prietena la Mobexpert sa isi aleaga decoratiuni de Craciun. De ce tocmai acolo? Pentru ca primise un voucher de la ei cand isi mobilase apartamentul. Magazinul foarte frumos ornat, nu ma pot plange, am reusit chiar sa fur o poza de la ultimul etaj.

Dupa o scurta analiza a gamei restranse de globulete si instalatii am constatat cu stupoare ca nimic nu costa mai putin de 20 de lei. BUCATA. De bine de rau am reusit sa alegem cate ceva, impulsionate de minunatul voucher din buzunar. Cand am ajuns la casa, surpriza...cumparaturile faceau aproape dublu decat calculele facute de noi la raft, deci depaseau cu mult aaratul nostru de voucher. Prietena mea si-a facut mea culpa pentru chiulurile noastre de la orele de matematica si a platit diferenta cu cardul. Dupa ce i-a fost inmanata chitanta, o domnisoara de pe raion a aparut la casa sa ii spuna casierei ca de fapt produsele noastre erau la reducere si intr-adevar chiar costau conform calculelor noastre. Dar banii inapoi pe card nu ii puteau pune. Asa ca da-i si mai alege-ti inca un rand de globulete de valoarea luata aiurea de pe card si bucura-te ca ai avut ocazia sa aglomerezi bradul anul asta. Cu globuri de firma, parol!

Asa ca sunt de acord cu bunicuta de la Provident. Ce daca e criza? Hai sa facem inca un credit sa impodobim bradul.

Gusturile nu se discuta

2009-12-20T00:21:00.003+02:00

De Craciun, cand consumatorul este mai slobod la punga, toata lumea se straduieste sa aduca ceva nou pe piata. Unii au reusit si au facut istorie cu produse precum Coca Cola sau brazii de craciun. Altii, inca mai incearca.

Din categoria "asa nu", in rand cu Pepsi Blue si Coca Cola Vanila, va prezint gaselnita pe 2009 a celor de la Scandia. Pate de porc cu mere si scortisoara, pate de rata cu rom si stafide si pate de gasca cu caise si coniac. Trebuie sa recunosc ca le-am cumparat, cum probabil au facut multi curiosi, iar daca strategia lor de piata a fost sa epuizeze stocul cu cate o cutie de persoana, probabil si-au atins obiectivul. Dar daca s-au bazat ca omul va veni si a doua oara in supermarket sa cumpere pateu cu scortisoara ca tare i-a placut si vrea sa simta gustul craciunului, cred ca vor avea o mare surpriza.

Voi ce minunatii "editie limitata" ati gasit de sarbatori?

Si iata vine Decembrie

2009-12-19T01:17:00.002+02:00

...dupa un an plin. Plin cu nebuneli, plin cu prostioare, cu lacrimi, cu zambete, cu examene si cu escapade...un an cu adevarat plin.

...si ne gaseste tot acasa, tot in sanul familiei si tot punand in balanta bunele si relele anului ce au trecut. Azi vorbesc de trecut iar de maine nu va mai fi loc decat de emotiile prezentului si de vizualizat ce va urma.

Imi place sa cred ca 2009 mi-a adus in dar prieteni. Promisiunea facuta mie la inceputul anului cum ca ma voi concentra mai mult pe reamintirea, intarirea si inmultirea prieteniilor pe toate planurile a dat roade. Daca iti doresti cu adevarat sa ai oameni speciali in viata ta vei reusi. Multi te vor dezamagi, multi vor profita, dar in final, cand vei trage linie vei vedea ca nu te vei mai simti atat de singur pe lume.

Totodata, a fost un an pe care l-am vrut pentru mine. Si ma bucur ca am avut ocazia sa mi-l folosesc dupa bunul plac. Probabil va fi si ultimul. Multi m-au dat disparuta, dar era nevoie de o mica evadare din realitate, din rutina, din responsabilitati si din griji. Parasesc 2009 mai implinita pe toate planurile. Cu o sanatate mai puternica, o minte mai clara, o inima mai mare si un fundulet putin mai mic :P

Cam atat pe moment, am vrut un post lejer de revenire, nu o pagina de jurnal, dar nu cred ca mi-a iesit foarte bine dorinta.

Ai cautat o floare...

2009-09-16T18:15:00.001+03:00

Ai căutat o floare

şi ai găsit un fruct.

Ai căutat un izvor

şi ai găsit o mare.

Ai căutat o fată

şi ai găsit un suflet –

şi eşti dezamăgit...

de Edith Sodergran

Dragoste

2009-07-08T02:36:00.003+03:00

de Edith Södergran

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;

am lăsat-o pe-o stîncă, pe ţărm,

şi-am venit la tine goală ca o femeie.

Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta,

am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze.

M-ai găsit frumoasă,

mi-ai spus că m-asemuiam unei fiinţe văzute în vis,

am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,

nu-ţi ştiam decît mîngîierile ce mă ţineau prizonieră.

Şi tu ai luat surîzînd o oglindă şi m-ai rugat: priveşte-te-n ea!

Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere şi cădeau în pulbere,

am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia decît să dispară,

O, strînge-mă tare în braţe,

atît de tare încît să nu-mi mai trebuie nimic altceva.

Supergirls

2009-05-25T05:21:00.005+03:00

I'm a supergirl, and supergirls don't cry!

Asa isi cita baiatul convins de acest fapt, muza. Si milioane de fete din lumea intreaga au adoptat acest vers si si l-au transformat in motto. Vezi pe strada fete imbracate in costum impunator si te gandesti ca asta este una din ele. Le recunosti de la o posta. Parul prins cuminte la spate, fusta dreapta pana la genunchi, servieta neagra si privirea rece. Nici un detaliu care le-ar putea trada sensivilitatea, vulnerabilitatea. Si stii...stii ca si-au scris pe frigider la 14 ani mottoul de supergirl si ca de atunci nu au mai varsat nici o lacrima pentru nimeni si nimic. Au si uitat cum se plange. Au uitat gustul lacrimilor si sentimentul de eliberare pe care acesta ti-l aduce. Pastreaza un ocean sarat in suflet si in creier si sunt mandre de autocontrolul lor.

No, i'm a supergirl, and supergirls DO cry!

Ne mandrim cu originea noastra, cu mostenirea, cu atuurile si cu atributele care ne fac femei. Iar emotia, empatia, compasiunea, dragostea, pasiunea sunt doar cateva din ele. Si ne mandrim ca putem plange! Ca avem dreptul de a plange cand simtim ca am ajuns la capatul rabdarii, cand ceva se rupe inauntru. Si nu ar trebui sa renuntam la acest drept. Emotia ne face oameni.

Yes, i'm a supergirl, and supergirls just cry!

Cel mai frumos atribut pe care il avem sunt lacrimile de fericire. Si cine nu a fost niciodata fericit pana la lacrimi nu se poate considera OM. Nu cinteaza ce le starneste, cat de semnificativ este evenimentul sau dimpotriva, cat de simplu...nu conteaza cat va dura, un minut, o ora, o zi sau o clipa, nu conteaza ca maine Pamantul va reveni pe orbita, conteaza ca ACUM esti fericita si meriti sa plangi pentru asta. Meriti sa simti tot atata emotie ca si atunci cand ti se intampla un lucru rau. Pentru ca lucrurile bune merita tot atata importanta, desi noi le trecem cu vederea si ne concentram asupra celor rele.

Si da, cine te face sa plangi de fericire ar trebui sa fie mandru de lacrimile tale...

Altceva

2009-05-18T13:52:00.002+03:00

In ultima vreme numai la asta ma gandesc. Si nu mi-e rusine sa o recunosc pentru ca stiu ca si tu te gandesti la acelas lucru la fel de des ca mine. Probabil acum ridici din spranceana socat ca ti-am descoperit micul secret subliminal. Si cand te gandesti ca acum te pregatesti sa negi cu vehementa si sa arunci cu noroi in mine pentru ca imi permit sa fac asemenea presupuneri la adresa ta...mai gandeste-te!

Si chiar daca nu aveai asta in minte inainte sa te apuci sa citesti, acum sigur o ai. O vrei, o simti, zambesti subtil cu gandul la ea si la ideea de a o face chiar acum. Ai vrea sa te afunzi intr-un rau intreg din ea si sa nu mai scoti capul la suprafata pana nu vei fi ajuns sa te saturi. Si asta nu s-ar fi intamplat prea curand. Vrei sa o vezi, sa o simti, sa o cuprinzi cu toata fiinta si sa nu ii mai dai drumu pana cand nu va incepe sa scanceasca usor si senzual si atat de placut. Vrei sa o ai, sa o posezi pana in adancul fiecarei molecule si vrei ca fiecare frantura din ea sa urle de placere.Aproape simti moliciunea in senzorii tactili, dulceata in papilele gustative, gheata pe sira spinarii si focul din tample. Bine ca stai in pat sau pe scaun, pentru ca centaurul ala fioros deja ti-a zdrobit picioarele cu barosul si ai fi cazut in genunchi de mult. Inchizi ochii, strangi pumnii umezi si expiri adanc, apoi scuturi cu putere capul si te gandesti la pajisti insorite cu iepurasi ce zburda liberi. Functioneaza? Ai uitat?

Stai acum cu mana pe mouse si ochii pironiti, indignat si scarbit de aberatiile pe care a reusit sa mi le scorneasca mintea in timp ce am atata treaba. Licenta,calculator, facultate, munca,televizor, curatenie in casa, masina,sala de fitness, masa de pranz si plimbarea de seara, toate sunt diversiuni nascocite firesc de mintile noastre pentru a ne abate gandul de la ea. Cand tu de fapt nu vrei sa faci altceva decat asta.Mult, des, mereu. Pe bancile universitare, in fata monitorului, la locul de munca, pe canapeaua din living, pe bufetul din bucatarie, pe bancheta din spate sau de ce nu, la volan, cu antrenorul de la sala sau cu colega de la banda din dreapta, pe banca in parc sau in iarba, toate activitatile cotidiene doar asta striga in subconstientul nostru.

Deviatie psihotica determinata de suprasolicitare intelectuala si fizica intr-o perioada scurta de timp. Asa i-au spus oamenii in halat alb in timp ce ii scriau o reteta cu multe sedative. E legal si moral sa te gandesti la mancare, bautura, scoala, serviciu, prieteni, bani, orice altceva, dar daca te gandesti prea mult la asta esti nebun, bolnav, scarbos, imoral, politically incorect. Asa ca stai si taci si iti autoflagelezi creierul din 5 in 5 minute pentru obscenitatile pe care le poate nascoci si esti fericit ca duci o viata normala, corecta. Si nu te gandesti ca toti cei din jurul tau stiu la ce te gandesti de fapt. Esti atat de transparent ca parca ti se scurg atrocitatile prin urechi. Si te intrebi de unde stiu toti. E simplu, pentru ca si ei se gandesc la acelas lucru. Constant, ascuns, obsesiv.

Am terminat. Inchide si du-te inapoi la diversiunile tale cotidiene. Macar pentru 2 minute ti-ai putut lasa libera imaginatia. Hai pa!

Militari shopping

2009-04-12T14:27:00.002+03:00

S-a deschis si Militari Shopping si bineinteles ca am fost chiar de joi, sa vad cum stau treburile.

Cel mai asteptat a fost Decathlon Romania,care a venit ca o competitie sanatoasa pentru Hervis si care m-a impresionat placut la mentalitate: oamenii se plimbau cu bicicletele prin magazin dupa bunul plac, zburau mingi de fotbal si de basket pe mini terenurile amenajate printre raioane, iar la casa, fiecare om avea cate o bicicleta la brat. Sa dea Domnu' sa ii intalnesc si in trafic! Partea si mai frumoasa este ca m-am intors si duminica seara sa imi cumpar un pedometru, iar raionul de biciclete era aproape gol, sufla vantul printre rastele. Cred ca s-au cumparat cu sutele weekendul trecut. Un minus pentru lipsa bicicletelor de curse, dar la capitolul laisure, tot respectul!

In rest, la C&A, marea nebunie feminina din 89' incoace, nu se putea circula sau vedea vreun produs calumea, atat de multa lume era. Sa nu mai spun de case, care erau suprasolicitate si de cozi care nu aveau capete pe nicaieri. Al doilea magazin Deichmann din Bucuresti a fost foarte bine primit, eclipsand aproape in totalitate Humanicul de langa el.

Ce mi-a mai placut a fost New Yorker. Nu vazusem inca hainele aferente mai pe nicaieri, dar m-a fascinat de la primele umerase, atat prin stil cat si prin preturi.

Una peste alta, este o modalitate placuta de petrecut o dupa masa daca vrei sa mai schimbi decorul in locul deja invechitului Baneasa Shopping City.

Oferte de criza

2009-04-12T14:25:00.002+03:00

Din ciclul "Ce sa le mai dam oamenilor ca sa cumpere pe timp de criza?"

Bicicletele si CFR

2009-04-12T14:13:00.004+03:00

Pentru cei care nu stiu, CFR a introdus de ceva vreme vagoanele cu locuri pentru biciclete. Deci, daca vrei sa te duci ca omul civilizat si ecologist pana in alt oras la plimbare, nu trebuie sa aglomerezi nici DN1 si nici sa cauti intr-o veselie locuri de parcare prin orase straine. Te urci cu bicicleta in tren si cobori frumos la destinatie, ca si cum ai fi coborat in fata blocului. Iata cum arata un vagon de biciclisti:

Bine, sa nu credeti ca e asa in toate trenurile. In general gasesti asa ceva in accelerate.

Si acum, ca sa nu fiu chiar plictisitor de laudaroasa la adresa CFR-ului, sa va arat si cum te intorci la Bucuresti daca ai avut ghinionul sa pierzi trenul de biciclete.

Da, acela este gratarul de pus bagaje de deasupra scaunelor, iar aceea este o bicicleta pusa perpendicular peste cele doua gratare. Si noi dormeam epuizati la umbra ei...

Iubesc soferii bucuresteni!

2009-04-12T13:52:00.003+03:00

Poate am innebunit eu, poate am o figura mai simpatica si trezesc mila in trafic, sau poate soferii bucuresteni tin mai mult la masinile lor decat cei din alte localitati, dar sunt in stare sa spun cu mana pe inima ca iubesc soferii bucuresteni.

Sambata am tras o plimbare pana la vecinii nostri din Ploiesti sa le admir parcurile si mallurile. Am zis ca decat sa dau bani pe RATP sau cum s-o fi chemand transportul lor in comun, sa imi iau bicicleta cu mine sa ma bucur de ziua insorita. Soferii prahoveni sunt un dezastru! Nu exista sa iti lase spatiu langa bordura sa incapi cu bicicleta, nu exista sa te vada in trafic, in general. Si posesorii de autoturisme sunt una, dar soferii de autobuz sunt dezastru. Stiti cum iau autobuzele curba? Nu au traiectoria stabilita ca la masini, ci se apropie cu mijlocul de trotuar periculos de mult. Nu putine au fost situatiile cand era sa ajung afis pe bordura.

Dar sa lasam biciclistii, care oricum sunt o categorie marginalizata a traficului, sa vorbim de atutudinea ei intre ei. Nu am vazut in viata mea atata sticla de parbriz imprastiata pe carosabil cata e in Ploiesti. Si bonus, sa nu spuna nimeni ca sunt inchipuita, nu am vazut de 3 ani de cand sunt in Bucuresti asa ceva. Nu spun ca nu se intampla, dar care sunt sansele sa vad fix in singura zi in care ajung si eu in Ploiesti.

Ajunsa inapoi in Bucuresti, surpriza! Jipanele cat casa se dadeau mai in stanga la semafor sa ma lase sa trec, oamenii te saluta in trafic, si cand am trecut pe rosu la un semafor (mai fac si din astea), m-a oprit un politist sa imi spuna doar sa fiu mai atenta si Paste Fericit. Si acum sa extrapolez putin, nicaieri nu am vazut faza in care daca iesi cu masina de pe o strada laturalnica, maxim a treia masina de pe principala se opreste si iti face semn sa intrii in fata ei. Puteti sa spuneti orice , dar eu iubesc soferii bucuresteni!

Despre regrete

2009-04-07T22:11:00.000+03:00

Think about it...

Balerini si suflete

2009-03-25T18:58:00.007+02:00

Am intrat in primavara. U woke me up when september ended doar pentru a ma baga intr-un octombrie confuz si plin de first times. Apoi toamna si-a inrat pe deplin in drepturi in noiembrie si la fel au facut si toate activitatile ce daunazi pareau atat de departe si de speciale...

Decembrie a adus cu el o iarna blanda, plina de zambete si cu o jucarie rosie sub brad. In noul an am intrat in zgomot de artificii si fara sa imi sune telefonul. Ianuarie m-a gasit plina de speranta pentru 2009 si dornica de mai bine. Februarie a trecut dureros de greu si de pustiu. Cele mai multe zile si nopti de singuratate si cele mai putine cuvinte rostite. Seara asta are aroma de februarie...

Dar a venit primavara! Am intampinat-o cu o vacutza in piept, privind pe furis peste capete si tastaturi. Si soarele nu a intarziat sa apara. Fetele isi scot balerinii de la naftalina, incepand sa arate cate putin din picioruse, un sneak preview a ceea ce urmeaza sa ne dezvaluie in viitorul apropiat. Galbeni, roz, negri, verzi, rosii sau mov, ei prevestesc curcubeul de sentimente ce se dezlantuie odata cu venirea primaverii, cu trezirea la realitate si cu intoarcerea la natura, la instinctele noastra primare. Sufletul meu simte nevoia unor balerini doar pentru el. Cu care sa zburde si sa sara si sa se simta mai usor, mai liber.

Ce culoare au balerinii sufletului tau?

Earth Hour

2009-03-23T01:15:00.004+02:00

Anul asta se desfasoara a treia editie din initiativa laudabila numita Earth Hour.

In 2007, in orasul Sydney, oamenii s-au hotarat sa emita un semnal de alarma asupra consumului mult prea mare de energie din ultima perioada. Astfel, ei au stins lumina timp de o ora ca semn de protest. In 2008, fenomenul a devenit mondial, iar eu am aflat de pe un stalp de prin Bucuresti. Era un poster mic si modest, dar dupa ce am intrat pe site si am aflat despre ce e vorba, mi-am dat seama ca este o idee foarte buna. Astfel, anul trecut am stins toate luminile si consumatorii de energie electrica timp de o ora pentru a ma alatura acestei miscari.

Anul asta, pe 28 martie la ora 20:30, va invit sa stingeti timp de o ora lumina. Iesiti in oras, iubiti-va pe intuneric (ca chiorii) sau jucati v-ati ascunselea prin casa, dar alaturati-va acestei idei, care poate intr-o zi o sa aiba un ecou puternic.

Puteti sa va inscrieti la miscare aici , pentru a se putea contoriza numarul participantilor si nu uitati : sambata, 28 martie 2009, ora 20:30, lights out!

Later edit: in Piata Constitutiei din Bucuresti se va face o intalnire cu voluntarii care vor sa sustina acest proiect. Se fa forma un "60" mare din oameni cu lumanari in mana pentru a marca acest eveniment. Cei care doresc sa participe sunt asteptati la ora 20:00 in Piata. Pe tot parcursul evenimentului se va desfasura un concert unplugged sustinut de trupa Sistem. See u there!

Ce crime ai comis in 2008?

2009-03-20T13:56:00.003+02:00

Siteul Descopera a initiat o noua campanie prin care vrea sa constientizeze lumea asupra gravitatii actiunilor sale in contextul global. Asfel, precum aripile unui fluture care prin miscarea lor pot provoca o furtuna devastatoare in capatul celalalt al planetei, putem afla si noi cum, actiunile noastre cotidiene, pe care uneori nici nu le bagam in seama, pot avea efecte devastatoare asupra altor oameni si a mediului inconjurator.

So, take the test si afla cate suflete ai lasat fara curent electic sau apa in 2008 si cate animale au murit de mana ta anul trecut. Suna morbid, dar mi se pare eficient pentru a face oamenii sa realizeze ca fiecare gest indreptat impotriva Mamei Natura trebuie gandit inainte de a fi executat. Enjoy your sentence!

Bucuresti Fluiera Fault, editia a 2-a

2009-03-19T23:00:00.006+02:00

Bucuresti Fluiera Fault , sau BFF pe scurt este o campanie organizata de AIESEC in pateneriat cu mai multe companii care sprijina initiativele ecologiste. Idee aeste destul de draguta. Eu am participat anul trecut si va pot spune ca a fost foarte frumos.

In una din zile s-a facut un mars prin Bucuresti in turma, imbracati cu tricouri ce purtau mesaje ecologiste si inarmati cu fluiere si pancarte. Lumea se uita la noi admirativ si ni s-au alaturat persoane chiar si de pe strada in timpul marsului. Eu am fost cu bicicleta si sunteti bineveniti si cu rolele (ba chiar incurajati). O poza mai frumoasa asa nu am, dar asta e destul de draguta.
A doua zi am fost la plantat pomi in parcul Tineretului, unde ne asteptau deja gropile facute si puietii langa ele, noi trebuin doar sa ii bagam in gropi, sa ii acoperim cu pamant si sa ii udam, sub atenta supraveghere a unor profesionisti. Si in noaptea aia plouase, asa ca ne-am umplut de noroi pana in dinti, dar a fost o experienta extraordinara. Se spune ca orice om trebuie sa planteze macar un pom in viata lui, iar daca o facei in fiecare an, e si mai bine. Asa ca daca va hotarati sa mergeti, sa va imbracati de gradinarit. O poza si de aici.Anul asta se repeta actiunea pe 4 si 5 aprilie. Oamenii sunt inimosi, de gasca si chiar se gandesc la mediu, iar pe langa faptul ca tragem un semnal de alarma asupra lucrurilor negative pe care le creeaza poluarea, va garantez ca ne si distram.

Daca vreti sa aflati mai mult despre acest eveniment si sa va inscrieti la el, aveti la dispozitie pagina http://bff.aiesec.ro/ pentru informatii suplimentare, programul manifestatiilor si contact, iar pentru inscriere trebuie completat formularul de aici. Atentie, toate campurile sunt obligatorii pentru validarea inscrierii!

Sper sa va vad pe cat mai multi pe acolo si sa fie o experienta placuta pentru toti!

Hug me tender!

2009-03-18T20:48:00.004+02:00

Vreau sa va puneti singuri o intrebare cat se poate de serioasa. Cand ati stat ultima oara imbratisati cu cineva doar de dragul actiunii? Nu ma refer la imbratisatul de complezenta atunci cand te intalnesti cu cineva drag, nici la imaginea unui el si a unei ea pe canapea in sufragerie privind un film, fiecare cu bratele pe dupa gatul celuilalt (sau in alte louri compromitatoare). Si in primul rand nu ma refer la momentele din timpul somnului.

Sunt multe cupluri care dorm imbratisate. Copii singuri la parinti care au avut un ursulet in copilarie sa le tina de urat noaptea, iar acum s-au obisnuit sa tina ceva in brate in timpul somnului. Si ei cred ca asta este dovada de afectiune. E adevarat, e mai mult decat sa vina barbatul in pat, sa se intoarca cu posteriorul la tine si sa adoarma, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

La inceputul relatiei, cand visele erau mari si asteptarile si mai mari, anticipai cu nerabdare momentul in care o sa-ti vezi partenerul sau partenera. Si aproape fiecare intalnire culmina cu imbratisarea de rigoare. Calda, stramta, simteai presiunea aceea pe piept si dogoarea tamplelor si stiai in acel moment ca nimeni si nimic nu iti poate face rau, ca suneti un tot unitar care poate infrunta orice obstacol. Dar acum?

Oamenii nu mai ajung amandoi in acelasi timp acasa. Cateodata nici macar nu sunt in acelasi timp in casa. Dar sunt si momente in care programul lor se intersecteaza. Astfel, cu ce isi umplu ei acele franturi din viata in care au norocul sa se gaseasca in aceeasi incapere? El citeste, se uita la TV, se joaca la calculator sau cine stie ce mai face. Ea isi face unghiile, vorbeste la telefon, probeaza haine sau efectiv vorbeste.

Stateam azi in pat, cu bratele lui puternice in jurul meu fara nici un motiv sau sarbatoare comerciala si ma gandeam. Oamenii au uitat puterea unei imbratisari. Ne drogam cu energizante, cu calmante, cu antidepresive si cu somnifere si uitam de remediile naturale care se afla chiar in fata noastra. De ce oamenii nu se mai observa unii pe ceilalti? De ce nu se mai ating? Raspunde-ti-va singuri la intrebarea de la inceput si daca raspunsul este cel anticipat de mine, luati masuri!

Bar Bar Pub

2009-03-12T21:14:00.003+02:00

Cica vroiam sa fac si eu o recenzie la un local. Si mi-am ales fix locul de zacut a studentilor de la Cibernetica (da, aia mai amarati care nu se duc la Mon Cher sa dea zeci de lei pe o frunza de salata). Si astfel am ajuns noi, studenti in an terminal (!) la mirificul Bar Bar Pub. Nu, nu ma balbai, asa se cheama locul. Daca stai in fata la Cibernetica si te uiti in fata o sa vezi o straduta burdusita de masinile copiilor amarati care habar nu au ca 131 te lasa fix in poarta facultatii. Ei, o iei pe straduta aia si undeva pe stanga o sa vezi o sigla vai de mama ei de zici ca daca intrii o sa dai peste pierde-vara trecuti bine de prima tinerete care stau si lungesc un shot juma' de zi numai sa nu se duca acasa si sa ii ia nevasta la rost. Aici este al nostru Bar Bar Pub.

Daca indraznesti sa intrii in curte si sa cobori cele cateva scari pana la subsolul casei cu bulina rosie, ai trecut testul de foc, cel care te desemneaza ca fiind demn de ceea ce o sa gasesti inauntru. Atmosfera faina, mese si scaune din lemn masiv, aspect de bar, dar parca nu prea. Chelneritele simpatice si fasnete, meniul o podoaba. Mancare buna si la preturi de bun simt (oricum, nu de Dorobanti), dar ce mi-a placut a fost prezenta paginii cu coktailuri non-alcoolice si cea cu specialitati din cafea. Orice pub care are asa ceva si mi le si da pana in 10 lei merita recunostinta mea eterna.

Oricum, ideea e ca e un loc bun de chiulit de la un curs sau de pierdut vremea dupa ore in compania colegilor. Poti sa razi tare si sa nu comenteze nimeni, si este intr-adevar un loc unde poti lega prietenii. Merita incercat macar o data. Poate revin in curand si cu poze.

Vreme trece, vreme vine...

2009-03-11T20:00:00.004+02:00

...si stai si te uiti pe pereti. Si astepti. Ce astepti? Urmatorul eveniment din viata ta. Fie ca esta vorba de masa de pranz, de filmul care trebuie sa inceapa la ora 20:00 sau concertul Madona, suntem intr-o continua asteptare. Si ce facem intre timp? Stam si incercam sa facem timpul sa treaca mai repede.

De cateva zile mi-am umplut viata de timpi morti. Minutele ce au trecut pana s-a umplut cada cu apa, orele care au trecut pana sa plec la scoala, zilele care au trecut pana sa ma vad cu cineva drag, toate astea puteau fi fructificate, umplute de sens. Si macar daca as putea spune ca nu am nici cea mai vaga idee ce as putea face in acest timp aruncat pe fereastra. Dar treaba este, si inca foarte multa. Atunci de ce am invatat pe de rost fiecare pata de pe peretele din spatele monitorului? Numiti-o astenie de primavara, numiti-o cantec de lebada, numiti-o cum vreti, dar trebuie sa recunoasteti ca si voi treceti prin pase de genul asta din cand in cand. Are cineva un remediu naturist si pentru mine?

Vecinii

2009-03-10T13:05:00.000+02:00

Pont: Daca stii ca esti o femeie singura care sta la parter si nu ai geamuri termopan, ar fi o idee buna sa nu te iei de vecini si sa ii ameninti, pentru ca noaptea e lunga si geamurile subrede. Mai are careva nebune din astea in cartier? Sugestii?

Smart Fan Meeting

2009-03-09T19:27:00.005+02:00

Sambata am fost la prima mea intalnire SmartFan. De fapt prima intalnire Smart Fan ever, dar astea sunt mai degraba probleme administrative. Cert este ca a depasit orice asteptare. Daca ati fost sambata pe la pranz prin oras si ati vazut o coloana de Smarturi claxonand, sa stiti ca nu era nunta, eram noi. Oamenii foarte de treaba, deosebiti ca si masinile pe care le conduc. Am aflat o groaza de chestii despre masinuta mea si m-am si distrat. Am vazut cum oameni aparent total diferiti se pot aduna uniti de un scop comun: dragostea pentru aceste masinute atat de speciale, ce te fac sa nu le mai vezi ca pe niste simple posesii, ci ca pe un membru al familiei. Adevarate prietenii nascute din simplul fapt ca impartasesc aceeasi pasiune.

Pentru toti posesorii de Smart care intra pe aici, va asteptam in prima sambata a fiecarei luni la ora 13:00 in parcarea din Piata Constitutiei, iar pana atunci va invitam pe forum la http://www.smartfan.ro/ pentru discutii.

Iata si cateva poze de la eveniment.

Coffe driven attitude

2009-03-09T19:06:00.003+02:00

Sorry body, sorry heart, sorry internal organs, nu am mai rezistat.

Dupa 4 saptamani de scoala in care am incercat sa imi fac un ritm de viata care sa nu necesite cafea, am ajuns la concluzia ca este imposibil. Din 4 zile de trezit la 6, am reusit una, maxim doua pe saptamana. Sa nu mai spunem ca si atunci eram treaza doar teoretic, in imaginatia mea si in ochii profesorilor. Dar daca azi tot e luni, am zis sa renunt la ideea de sanatos si sa trec la lucruri mai practice, adica la grija pentru viitorul meu pe care probabil nu o sa il pot petrece in pat. Ceasul a bazait la 6, iar eu, inarmata cu ceasca mea mare de capucino instant si un mucenic prospat, mi-am facut micul dejun al noului meu stil de viata. Gustul era divin, combinatia era mortala si efectele au fost pe masura.

Scriu acum, cu ochii larg deschisi, cu degetele zbarnaind pe tastatura si total nedepresiva ca in alte seri. Foamea m-a ocolit pana mult dupa pranz, atenta la ore am putut sa fiu, am notat tot, iar in drum spre casa am inceput sa cant. As canta si acum dar nu e asa distractiv fara public. Una peste alta, pazea ca am revenit la bunul meu obicei de a savura o cana mare de cafea! M-oi fi nascut eu cu cofeina in sange, dar e bun si cate un transplant din cand in cand.

Dilema

2009-03-04T18:52:00.002+02:00

"Proasto, cum ai putut sa imi faci asa ceva?"
"Poi daca tu esti plecat tot timpul si nu te mai vad cu zilele..."
"***** dracului, sunt plecat sa fac bani pentru tine si tu iti gasesti pe altu?"

...incep sa o inteleg pe ea. Nu vrem barbati bogati, vrem barbati care sa fie aici, langa noi...

The sky is blue

2009-03-03T17:38:00.002+02:00

Poza facuta cu Benq-Siemens EF81 prin tavanul panoramic al unui Smart for two, in drum spre Bucuresti. De acu o sa incerc pe cat posibil sa pun poze facute de mine pe blog.

Out with the old, in with the new

2009-03-02T21:36:00.004+02:00

Si iata ca a venit si primavara, cu putin soare, floricele la tot pasul (pentru o suma modica, fireste) si sentimentul acela straniu ca odata cu revenirea naturii la viata trebuie sa schimbi si tu ceva in viata ta.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu simt foarte des nevoia de a face o mica schimbare, cat de nesemnificativa. Dar de data asta, vreau sa celebrez cum trebuie renasterea mediului inconjurator.

M-am tuns, asta ca prim semn fizic si oarecum permanent asupra hotararii mele. Scortisoara a disparut din casa mea. Draga mea scortisoara, prietenul meu drag din cana, in serile friguroase de iarna, aroma ce ma inconjura la fiecare baie ferbinte, lumanarile si betisoarele parfumate ce mi-au fost martore la atatea nopti de pasiune. Am inlocuit-o cu miresme noi, de citrice, de fructe si de flori. Sare de baie de lamaie, gel de dus de mandarine, crema de corp de grapefruit, parfum nou si vesel, lumanari de ananas, ceai de portocale si snackuri din pomelo. Si puiu a venit din Italia ca Mihaela Radulescu, cu un stil nou de viata: suc de fructe prospat stors in fiecare dimineata. Nici nu stiu ce e mai placut: sucul sau el luptandu-se cu o jumatate de portocala invartind-o cu muschii incordati ca sa mai stoarca 3 picaturi din ea.

Mi-am scos bratarile negre de la mana. Alea pe care nu le-am mai scos de cand le-am cumparat si care, daca se mai inmulteau mult, riscau sa imi acopere tot bratul. Mi-am pus in schimb un snur simplu de martisor. Subtire, feminin, ideal pentru starea pe care o am acum. O sa-mi duc la reparat bratara cu delfini de la tine si o sa fie singura stapana peste incheietura mea. Am luat ceasul roz, de vara si pe cel negru l-am inchis intr-un sertarMi-am imbogatit garderoba cu niste piese mai feminine, mi-am pus tricourile mai in spate in dulap. Ce incerc sa fac cu toate astea? Sa ma regasesc pe mine, cea de care te-ai indragostit. Cea in care m-ai transformat odata cu aparitia ta, odata cu metamorfoza din baietoaica in femeie. Incepusem sa uit nevoia de feminitate, inecata in imaginea de vampa si de rebela in ultima vreme. Primavara asta vreau sa ma invete din nou valoarea unei flori firave leganandu-se in voia unei adieri.

A venit primavara, bucura-ti-va de fiecare raza de soare si de fiecare zambet ce vi se ofera...si iubiti mai mult!

Birocratie

2009-03-02T21:19:00.003+02:00

Nice day, ziua de 2 martie. Nice indeed! Stiti unde se plateste o amenda rutiera in Bucuresti care nu a fost emisa in Bucuresti? Nu stiti? Va zic eu!

Cand te amendeaza cu zambetul pe buze si o formula de adresare foarte politicoasa, politistul va va spune ca trebuie sa mergeti la trezorerie. Nu nesocotiti cuvantul "legii", caci acesta este sfant. Luni la prima ora ma prezint la trezorerie. Acolo, intreb politicos pe gardianul de la poarta:"Aici se poate plati o amenda?". Raspunsul vine prompt si sigur:"Doar daca nu e rutiera". Bineinteles, cum mi-a putut trece prin cap ca pot plati o amenda rutiera unde am fost trimisa de politia rutiera? Indraznesc sa insist:"Dar politistul m-a trimis aici".Atunci sunt trimisa la ghiseul 6 sa intreb exact. La ghiseul 6, dupa ce explic totata situatia, sunt privita ircumspect si primesc urmatorul raspuns: "Incercati la Drumul Taberei 34".Atat.Nu tu referinta sau denumire de locatie. Simteam ca sunt trimisa la domnisoara acasa ca sa rezolvam problema mai privat. Dar ies din trezorerie si ma urc in primul taxi. "Nu stiti unde se plateste o amenda rutiera?".Bineinteles, ca orice taximetrist adevarat, domnul nu avusese niciodata o amenda, dar ii spun totusi sa ma duca la adresa cu pricina.

Ma lasa in fata biroului de evidenta a populatiei. De ce, habar nu am. Acolo, la poartagasesc un om foarte mandru de orasul in care traia. Dupa ce ii explic situatia, stie exact unde sa ma trimita. Atat de exact incat imi explica si cate pisici trebuie sa ocolesc pentru a ajunge acolo. Se pare ca problema mea avea rezolvarea la oficiul de incasari amenzi, la 2 treceri de pietoni, 3 garduri albe si 2 rosii, o biserica catolica si 5 blocuri (unul galben, unu rosu si restul cenusii) distanta. Dupa ce ascult abundenta de indicatii, recunoscatoare ca macar mi s-a intos cu varf si indesat zgarcenia de cuvinte de la trezorerie, purced spre destinatia ce sper din tot sufletul ca va fi cea finala. Oficiul de incasari amenzi este o casuta portocalie, cu 2 geamuri mici si pe gardul caruia scrie "WC public". Inauntru, lipsa unei cozi la ghiseu ma face inca din prag sa realizez ca sigur nu am nimerit unde trebuie, ar fi fost prea frumos. Intreb totusi la unul din ghisee si sunt trimisa cu o certitudine de 100% la CEC.

Intr-adevar, la CEC mi se iau banii. Nu cred ca am fost vreodata mai fericita ca imi ia cineva bani. Doamna de la ghiseu se plangea ca a avut foarte multe amenzi de incasat azi. I-am explicat cu calm ca a fost sfarsit de luna weekendu asta, iar politia rutiera are de indeplinit o norma lunara, pe care de obicei o face in ultimele zile. De acum, nu mai ies cu masina dupa 28 a lunii.

Cuvinte care dor

2009-02-26T21:28:00.002+02:00

"You don't have the power to upset me...you don't matter enough to upset me." Citat din "The Reader" 2008, care e un film emotionant.

Lasand la o parte cinefilia, astea sunt de departe cele mai grele cuvinte pe care le poti auzi de la cineva din punctul meu de vedere. Nimic pe lume nu e mai rau decar sa te simti neimportant, useless. O sa mai scriu pe postul asta, acum am facut o pauza de la film pentru ca m-a lovit prea adanc replica.

I'll be back!

Benq-Siemens EF81

2009-02-25T23:41:00.003+02:00

Aceasta este noua mea caramida...pardon, telefon. Si desi acesta nu este un blog in care sa povestim despre tehnica sau sa ne laudam ce ne-am mai luat, vreau doar sa spun cateva cuvinte, poate e cineva interesat. Nu de alta, dar am cautat pe net recenzii de mi s-a acris si am aflat ca, cel putin in Romania se gasesc foarte greu.

Am ajuns la concluzia de a lua tocmai aceste telefon din mai multe motive. Si nu, nu am facut o analiza comparativa cum ne-a invatat domnul profesor cu ochi frumosi de marketing. Nu! Mi-am pus in cap cateva criterii de baza si apoi am luat-o prin eliminare. Ideea generala era sa aiba clapa, pentru ca eu imi las telefonul prin genti si buzunare si ecranul s-ar fi facut praf in 2 luni. Varianta unei invelitoare nu intra in calcul, pentru ca nu suport sa ul scot din chiloti de cate ori vreau sa vorbesc la el. Am luat la rand telefoanele cu clapa si mi-am mai stabilit un obiectiv: ecran extern. Clapa se stie ca e pasibila defectiunilor cel mai repede, asa ca nu era nevoie sa il deschid de cate ori vroiam sa stiu cat e ceasul. Cu telefonul asta am avantajul ca pot sa vad ceas, apeluri, mesaje, sa fac poze, filme, sa ascult muzica si sa si raspund la telefon, toate fara a deschide clapa. Deci am scapat de carcotelile cum ca telefoanele cu clapa se strica repede. Camera e decenta...2MP si rezolutie de pana la 1600x1200 cu zoom pana la 7x. Minusul este lipsa blitzului, dar nu am plecat cu ideea sa imi cumpar aparat foto. Filmele le scoate dragut, nu genial. E draguta ideea ca te poti poza si singur avand camera rotativa, iar faptul ca nu poti face poze altora decat cu clapa inchisa, pentru mine e un plus, nu un minus. Playerul se aude f tare si clar la difuzor iar la casti e extraordinar. Pacat ca nu accepta MicroSD decat pana la 1GB,deci numar limitat de melodii, dar din nou, nu am plecat sa imi iau player. Meniul se misca repejor si e intuitiv si deloc stufos,iar asta e unul din lucrurile pe care mi le-am dorit cu tot dinadinsul.

Cam atata am avut de zis din punctul meu de vedere, pentru ce am avut eu nevoie de la acest telefon. Acum cateva cuvinte despre ce au zis altii si ce am mai citit si eu. Cica 80% din exemplarele acestui model s-au vandut pentru tema cu Star Wars si jocul aferent. Personal mi se pare o prostie, nu sunt deloc interesante, desi sunt mare fan Star Wars. Se putea scoate ceva mult mai bun din ideea asta. In rest, mult lume se plangea de soft, de faptul ca le-a crapat repede si ca trebuie resoftat, iar apoi merge bine. O sa revin cu un post daca o sa mi se intample si mie asa ceva. Cam asta ar fi problema generala ridicata de utilizatori pe diverse site-uri. Daca intalnesc altceva, revin.

Inca o mica idee despre cat de usor este de gasit acest telefon. Personal am folosit netul cand m-am hotarat sa imi iau telefon. Am cautat pe site-uri de caracteristici fara sa imi pun problema daca o sa le si gasesc de cumparat. Dupa ce mi s-a pus pata pe asta, ia-l de unde nu-i. Se gasea de comandat pe cateva site-uri de profil online, dar vroiam intai sa il butonez putin. Avand in vedere ca e din 2006 si ca am inteles ca nici nu a fost foarte popular in Romania cand s-a lansat, telefonul nu era de gasit pe nicaieri in magazine. L-am gasit in catalog la Media Galaxy in final, dar bineinteles ca nu era pe stoc la nici una dintre reprezentante. In final am apelat la un prieten (mersi pe aceasta cale, Vio) si am aflat ca gasesc pe stoc la Altex in Unirii 4 exemplare. To make a long story short, acum mai au doar 3 exemplare acolo, iar eu sunt foarte multumita de achizitie care, daca stai sa te gandesti ca m-a costat numai 280 de lei, cred ca are un raport calitate/pret desul de bun.

O seara placuta tuturor!

Plazza Atrium

2009-02-21T22:08:00.001+02:00

Pentru cine e interesat, s-a deschis o aripa noua in Plazza Mall, la etajul cu mancare. Stiu ca nu e veste chiar noua, dar eu abia azi am aflat. Inca nu sunt toate magazinele deschise, dar Peacocks este o pata de culoare binevenita pe plaiureile mioritice.

Enjoy!

Quiet mornings

2009-02-18T23:17:00.003+02:00

Ati observat ce linistit e Bucurestiul dimineata? Nu ma refer la ora aia infernala la care toata lumea se indreapta spre servici si e un stres maxim, ci putin mai devreme. Cu vreo 20 de minute mai devreme. Cand oamenii isi beau cafeaua de dimineata in pijamale sau inca se cearta cu ceasul desteptator. Ei, la ora aia Bucurestiul e o comoara. Dupa ce maturatorii si-au facut treaba in timpul noptii si inainte ca 'orasenii' sa isi faca 'treaba' din timpul zilei, acele minute de respiro sunt magice.

Azi am avut ocazia sa prind orasul in acea perioada. Strazile aproape pustii, soarele abia mijind deasupra blocurilor, oamenii, sau mai bine zis lipsa lor din peisaj m-au facut sa ma opresc pentru un moment si sa admir citadinul. Si nu pustietatea te frapeaza, ci linistea... Eram cu castile in urechi si nu auzeam zumzet de fond, asa ca le-am scos si spre surprinderea mea, tot nimic. Unii dintre voi probabil sunt obisnuiti cu ticaitul ceasului cat e ziua de lunga, altii cu motoarele de masini, eu de exemplu consider zumzetul calculatorului ca facand parte din cotidian, iar seara cand il sting ma asurzeste linistea. Asa e si cand mergem pe strada. Voci de oameni, motoare, claxoane, tocuri pe asfalt, nimic concret pe care il poti invinovati, ci un amalgam de decibeli ce se unesc si formeaza zumzetul orasului. Il cunoastem, traim cu el zi de zi si a ajuns o parte din viata noastra. E acel mic detaliu care ne face sa credem ca o campie verde plina cu flori leganate de vantul caldut de vara reprezinta raiul pe pamant si nu un lucru normal, real, spre care am putea chiar sa tindem. Dar dimineata...dimineata orasul tace. Si e o liniste stranie...

Campia copilariei mele, verde si moale in care eram lipsita de griji...acum e doar o amintire stranie...

Zi de primavara

2009-02-12T21:04:00.003+02:00

Azi mi-am luat singura ghiocei de la o femeie din statia de tramvai...tabu? Nu prea cred. Fetelor, daca va plac florile, nu mai visati la Feti Frumosi care sa vi le ofere? Puteti face rost de flori si fara apendicele galagios si complicat numit barbat. Nu incerc sa fiu feminista, dar florile sunt prea frumoase ca sa stea in galeata floraresei pana se sinchiseste un baiat sa le cumpere....mai ales ca ei nici nu le apreciaza.

In alta ordine de idei, daca esti baiat si azi s-a holbat o fata la tine in tramvaiul 41, sa stii ca eu eram...lasa-mi un comment ;)

Deja vu

2009-02-11T21:16:00.004+02:00

Cum sa porneasca asta in winampu tau dupa 2 ani in care nu ai mai ascultat-o...si cum sa nu o iei drept semn? Stiu ca intr-o zi o sa dai peste blogul asta la cum stii tu sa cauti lumea. Oare mai semeni cu el? Oare mai semeni cu tine de atunci?

Silence

2009-02-11T20:37:00.004+02:00

Si vocea ei imi strapunge linistea sufleteasca si ritmul imi aduce aminte de noptile de prin parcuri. Si vreau sa fug...sa imi dea vantul parul de pe ochi si sa imi biciuie ploaia buzele, sa creada lumea ca e ploaie si pe obraji si sa pot plage in voie...si sa fug de tot.

Nu va cutremura vocea asta?

Februarie lung

2009-02-11T00:17:00.003+02:00

Cine a proclamat luna asta ca fiind cea mai scurta din an cred ca se gandea la cai verzi pe pereti. Timpul este relativ la numarul de actiuni pe care apucam sa le intreprindem in el si la gradul de utilitate obtinut intr-un anumit interval orar. Timpul nu consta in cele 28 de zile, nici in cele 24 de ore...e o dimensiune mult mai complexa.

Si daca minutele sunt ore si orele sunt zile si cele 14 zile sunt ani muuulti, ce te astepti sa gasesti cand te intorci, decat o batranica plapanda cu sufletul macinat de atata amar de timp. Si daca fiecare drum prin zonele fierbinti ale Bucurestiului da timpul inapoi cu cateva luni...unde mai ajungem? Te rememorezi tanara si infiorata printre copacii ce pe atunci erau scutul tau si cand te trezesti realizezi ca timpul a trecut.Prea mult sa poti aduce totul inapoi, dar mult prea putin ca sa fie suficient sa uiti.

Si te uiti pe ceas si astepti sa mai treaca 10 minute...si inca 10...si nu mai vine odata somnul ala sa te ia si sa te duca departe de cronologie...sa treaca februarie mai repede si sa poti spune ca toate au revenit la normal...la normalul de cand?

Last XP

2009-02-11T00:09:00.004+02:00

Aceasta nu se vrea a fi o recenzie, pentru ca Last Xp este vechi, fumat, trecut. Dar eu abia l-am descoperit si cu aceasta ocazie vroiam mai degraba sa cer niste pareri.
Aceasta este noul meu Windows, dupa 3 ani de curaj in care nu am mai formatat calculatorul. Nici acum nu pot sa spun ca o cerea, dar mi-am dat seama ca e singurul moment in care asi avea putin timp luber pentru aceasta operatiune.

Dar sa trecem la fapte: so far so good, merge repede, nu face belele, grafica frumoasa, nu mananca cine stie ce resurse...binisor pentru primele ore ale vietii, sper sa o tina tot asa.

Deci, revin cu rugamintea...cine are ceva de spus despre pseudowindowsul asta? De bine sau de rau, orice parere e binevenita, sa vad daca o sa-si faca veacul la mine, sau in schimb repede.

Mai mancam la KFC?

2009-02-09T19:26:00.004+02:00

Piiticu a scris de curand un articol despre KFC , mai precis a publicat un mail primit de la cineva care a lucrat la unul din 'restaurantele' KFC din Bucuresti si povesteste cat de 'igienic' se prepara mancarea acolo. Vi-l recomand, si apoi va invita la mine la un senvish de casa.

Live blogging

2009-02-09T18:17:00.002+02:00

Mereu mi-am dorit sa fac asta, deci, sa vedem ce iese

Rapidul de Bucuresti goneste spre destinatie si afara deja e intuneric. In geam vad o figura confuza si trista care ma priveste cu dispret. Cine esti tu sa ma judeci? Esti doar o imagine in oglinda. Stop looking at me! In casti miorlaie solista de la Evanescence un 'Hello' mai deprimant ca niciodata. Cand ridica vocea ma infioara. Colega de compartiment ma fixeaza ca intr-un film de groaza prost. Luminitele care se mai vad afara dispar atat de repede ca nici nu apuc sa le numar. Si e cald...prea cald. Probabil si din cauza notebookului care imi incinge poala...probabil si din cauza ideilor care imi infierbanta tamplele. Indicatorul de baterie e singurul lucru care ma tine in contact cu realitatea...ceasul am invatat sa il ignor de mult. Si acesta imi da peste entuziasm si imi spune ca ar trebui sa inchei cu amabilitatile pasagere pe mess. Intr-un final o sa-l ascult, dar mai cruta-ma putin, te rog!

A inceput melodia aia care imi place de mor desi nu stiu niciodata nici cu se cheama nici cine o canta...si nu vreau sa stric momentul scotnd ipodul din buzunar sa ma uit la nume. Am cautat-o intr-o zi in winamp de am innebunit ca nu stiam cum se cheama...am cautat versurile pe google si am aflat si am uitat in 5 minute. Mai bine asa...ce frumoasa e melodia asta! Mai putin versul cu 'i dream of you as my wife', da in context nu ma deranjeaza. Hmmm, a inceput din nou...e pusa de doua ori una dupa alta...stiu a cui e mana, ca numa tu imi pui melodiile dublate in ipod...hmmm...imi puneai...

Ma duc sa citesc o revista glossy sa imi mai netezesc creierul...sper ca daca citesc maine postu asta nu ma ingrozesc.Bye all!

Sport si libidou

2009-02-05T00:41:00.002+02:00

Am auzit zilele trecute ca cica sportul ar mari libidoul barbatilor. Nu ca barbatii ar mai avea nevoie de o marire de libidou, dar asa se presupune ca s-a demonstrat.

Acum sa o luam practic...stam singure acasa si ne asteptam barbatelul care vine plin de adrenalina de la sala. Sa ne pregatim clar de ceva actiune mai mult sau mai putin ortodoxa, pentru ca sigur o sa fie cazul. Cica efortul fizic, indiferent de tipul acestuia, marind cantitatea de adrenalina din corp, face sangele sa circule mai repede. Astfel, barbatul infierbantat are chef de iubit. Sa incercati sa ii apareti in fata cat de curand daca nu vreti sa il apuce cheful de iubit cu alta. Cat despre fetele care nu au bafta de un tip care face miscare regulat, investiti intr-un trening cu o bustiera sexy si cara-ti-l la alergat...va va fi recunoscator la noapte, si veti avea doua avantaje: slabiti si afara, si apoi inca o tura in casa. Have fun!

Mere coapte

2009-01-30T00:33:00.003+02:00

Craciunul a trecut, dar pofta de miros de mere coapte si scortisoara in bucataria incalzita de cuptor a ramas. Cand simtiti ca aveti sufletul cald si va zboara gandul la casa parinteasca, merele coapte sunt desertul ideal.

Intr-o seara linistita de iarna, cel mai frumos lucru este sa scoti cateva mere reci din balcon si sa le dai viata. Se scobesc din partea cu frunzulitele mici pana cand s-a scos tot cotorul si toti samburii. Se pun pe o tava si se umplu cu zahar si scortisoara. Se lasa la cuptor circa 40 de minute. Cel mai bine ne dam seama cand a inceput sa se umple bucataria de miros de fericire, de copilarie Se mananca aburinde si se rememoreaza Craciunurile in familie, acasa.

Blackle

2009-01-29T11:42:00.003+02:00

De cateva luni incoace mi-am setat home page-ul pe Blackle . Este un motor de cautare sprijinit de Google pentru a economisi energie. Ideea este ca se consuma mai multa energie pentru a arata pe monitor o imagine luminoasa , cu mult alb, decat una mai intunecata, cu mai mult negru. Deci, deschizand de fiecare data browserul pe Blackle, vei economisi energie. E dragut ca iti si spune cati wati ai economisit pana in acel moment. Iata pagina mea de start :

Tamagochi

2009-01-29T11:27:00.002+02:00

Mda...mi-am facut si eu doua animalute pe minunatul site http://www.tamagochi.ro. Care e ideea?

Iti alegi un animal de companie, ii dai nume si iti alegi ce premiu vrei sa castigi cu el. Ai un link de acceas si cine intra pe el iti da cate un punt pentru animal. Cu punctele respective se cumpara piesele unui puzzle care la final va fi premiul tau. Am calculat, iti trebuie aproximativ 670 de voturi pentru puzzle, plus cam 10/zi pentru intretinut animalul. Deci ideal ar fi sa adunati punctele in cat mai putine zile.

De ce mi-am facut 2 conturi? Unul din exuberanta, ca era soricelul prea wacky. Votati aci : http://www.tamagochi.ro/pet-Mafalda e fetita si o cheama Mafalda. Apoi m-am gandit mai bine la latura practica si am vazut ca broscuta testoasa are nevoie de cea mai putina intretinere, asa ca mi-am mai facut un cont si cu ea. O votati aici : http://www.tamagochi.ro/pet-Nismo .

Have fun si daca va apucati si voi de ingrijit animale, da-ti un link ;)

Never say never

2009-01-28T21:51:00.003+02:00

...asta am invatat intr-o toamna tarzie tocind bancile unui amfiteatru prafuit. Orice vis poate deveni realitate intr-un final. Exact, intr-un final! Daca lupti pana in panzele albe si inapoi pentru ce iti doresti, o sa poti spune ca ai obtinut tot ce ai vrut de la viata ta. Dar cand stii ca ai luptat prea mult pentru ceva? Fiecare obiectiv are un grad propriu de efort, de risc si de satisfactie. Toate astea compun un model multiplu de regresie foarte bine pus la punct, in care coeficientii variaza in functie de persoana, dar in care parametrii estimati nu vor coincide niciodata cu cei reali.

Si lupti, si castigi batalii multe, si pierzi si mai multe, si razoiul nu se mai termina odata. Cateodata uiti si de ce lupti. Cateodata simti ca lupti cu morile de vant...alteori simti ca lupti doar cu tine insati. Stii ca in orice moment ai varianta capitularii, butonul rosu de 'eject' iti face cu ochiu de atatea ori...el te poate salva de agitatia inutila ce te inconjoara si iti poate aduce inapoi linistea, monotonia, siguranta. Ai zice ca asta e tot ce isi doreste o fata...stabilitate si siguranta la bratul cuiva pe care sigur se poate baza in orice moment sa o scoata din toate rahaturile in care se baga singura. Din pacate din asta nu o mai poate scoate el...e singura in fata furtunii provocate de propriul histrionism si totul se intoarce impotriva ei. Toata lupta, toate cuvintele, toti fiorii vii si toate sentimentele...toate sunt acum arme impotriva ei. Si trebuie sa lupte cu ele ca si cum ar lupta cu un dusman invizibil. Si cand vezi ca adversarul vine mereu cu ofrande de pace si cand vezi ca iti da atatea motive logice sa incetezi sa mai lupti, iti trece prin cap ca ai dus lupta prea departe. Oricum lupti singura de la o vreme.

Si te uiti la butonul rosu inca o data intr-o noapte cetoasa si parca nu mai pare atat de inspaimantator, atat de monoton si atat de rece. Si pentru prima data in ambele tabere e liniste. E o situatie fara precedent, nici unu nu ataca, nici unu nu se apara, nu asa am invatat la scoala regulile razboiului. Trebuia sa fie altfel. Trebuia sa existe atacatorul si atacatul, ofensiva si defensiva, asta era starea ideala. Din cand in cand mai venea momentul de confruntare...ambele tabere isi adunau soldatii si se pregateau de lupta cu forte egale...atunci se intalneau si iesea scantei, simteau adrenalina campului de lupta si focul ce le trecea prin venele infierbantate de anticiparea confruntarii, dar asta mai rar. De obicei duceau un razboi rece cu soli trimisi in tabara adversa si cu cate o ghiulea lansata din turn. In schimb starea de acalmie nu era in dictionarul celor doi capitani de osti. Nici nu si-o puteau imagina. Dar iata ca intr-o zi s-au trezit amandoi in defensiva si era o senzatie atat de ciudata incat nu au mai stiut ce sa faca si au cedat. Au apasat butonul rosu, nemaifiind celalalt sa ii opreasca asa cum se intampla de fiecare data, si au disparut. Usor, greu, prea devreme sau prea tarziu...nimeni nu poate spune asta cu exactitate.

Diet Oragniser

2009-01-28T00:02:00.002+02:00

Mi-am luat un programel interesant din disperarea de a ajunge la idealul feminin de silueta fara a da in anorexie...Diet Organiser. Atentie! Inainte de a apela la aceasta solutie, trebuie consultat un nutritionist!
Am facut user nou, cu toate datele: ani, inaltime, greutate, masuratori prin diverse locuri si idealul de greutate la care vreau sa ajung. S-a apucat sa imi masoare procentul de grasime din corp si data exacta la care o sa fiu sexoasa. I-am mai spus si distributia pe procente a carbohidratilor, lipidelor si glucidelor pe care mi le-a recomandat nutritionistul in funtie de stilul meu de viata.
Ideea de baza e urmatoarea: introduci zilnic ce mananci sau ce ai vrea sa mananci. Are o baza de date foarte bine pusa la punct, continand atat ingrediente de baza cat si meniuri intregi de la cele mai importante restaurante internationale : McDonald's, KFC, Pizza Hut, Burger King, Wendy's, etc.El iti spune compozitia fiecarui aliment si daca ai voie sa il mananci, ce cantitate din el, si daca ai urmarit corect dieta pentru a-ti atinge scopul.
Ma destainui deja de 3 zile programului si vreau sa spun ca deja mi-a intrat in reflex. Scriu de dimineata cam ce o sa mananc in ziua aia, vad cate calorii imi raman de consumat, si cand vreau ceva in plus fata de ce am pe lista, ma duc intai sa il consult daca se poate sau nu. Sper sa dea roade si vi-l recomand pentru a avea putin control asupra alimentatiei dumneavoastra. Va tin la curent!

Salata Caesar

2009-01-27T23:50:00.003+02:00

...sau cel putin cum vad eu o salata Caesar pe care tocmai am compus-o cu manutele astea doua.Se face asa:

o salata verde medie rupta franjuriin bol

o felie de piept de pui la gratar sau fiert (eu am pus la gratar) dat prin razatoare (puteti sa puneti pieptul care ramane de pe urma puiului grill, care, dupa ce i-ai mancat cracii si aripile cat timp era fiert, imbatraneste in frigider

un morcov again, dat pe razatoare

o ploaie de parmezan ras, ca daca sunteti fani de paste, trebuie sa aveti asa ceva prin casa

doua felii de paine prajita taiata cubulete si aruncate pe acolo cat inca sunt calde

ulei de masline cat sa se umezeasca putin

otet de mere

ingredientul secret : condiment pentru salata Fit Up care da un gust genial salatei.

Enjoy!

Sex

2009-01-27T23:38:00.003+02:00

N-o fi avand stofa de Eurovision, dar eu tzopai prin casa de 3 zile pe ritmurile astea...ma gandeam sa va molipsesc si pe voi.

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste

2009-01-25T02:54:00.003+02:00

Mi-au dat lacrimile aproape instantaneu...enjoy...si nu va opriti din cautari pana nu gasiti pe cineva asa.

Cum frate sa iti dea controlul Ratb drumul ca ai cizme roz?

2009-01-21T18:28:00.002+02:00

Ca orice fata care se respecta, minimul de 10 posete este si la mine un standard respectat cu sfintenie. Din pacate, treaba asta nu ma ajuta asa de tare cand plec in oras cu o geanta si portofelul este in cu totul alta. Asa am patit azi, cand m-am trezit in drum spre facultate cu geanta goala, fara acte, fara bani, fara abonament RATB. Si cum bafta e bafta pana la capat, bineinteles ca la intoarcere m-a prins si controlul.

Mai nou controlorii nu stau in statii, ca s-a invatat lumea. Stau intre statii, opresc toate autobuzele la mijloc si controleaza tot poporul. N-ai ce face, tre sa arati bilet sau sa platesti amenda, ca nu merge faza cu "Tocmai coboram", pentru ca nu e statie. Si cum eu nu aveam nimic la mine, eram pasibila de amenda. Noroc ca eram aproape de casa si ce am zis, ma risc sa astept sa imi aduca cineva abonamentul de acasa. Explic frumos situatia si dau un telefon sa imi recuperez portofelul. Sta controloarea 2 minute langa mine, timp in care imi povesteste cat de greu este sa anulez o amenda in caz ca chiar aveam abonament, apoi se plictiseste de amabilitatea mea si imi zice o fraza care m-a dat pe spate : "Hai, du-te acasa, domnisoara, ca ai cizme roz!". Hmmm...indeed, aveam cizme roz, dar unde e relevanta in cazul delictului de a nu avea abonament la mine? Mi s-a parut atat de dragut din partea ei incat cred ca o sa o caut prin autobuze zilele viitoare sa ii arat ca eu chiar am abonament si ca nu sunt unul din acei calatori fraudulosi care se bucura ca a scapat de amenda...sunt doar cascata! Noroc cu cizmele roz.

Calma fericire

2009-01-14T01:06:00.003+02:00

Fericirea este pentru suflet ceea ce orgasmul este pentru trup...asa mi-a zis mie odata cineva, iar apoi l-am luat acasa si nu i-am mai dat drumu nici pana in ziua de azi.

In momentul asta fericirea este o camera goala, luminoasa si calda,resemnarea unui nume incolor pe monitor, vocea lui Dido sacadata si soptita in niste boxe mici si albe, un betisor parfumat cu aroma de trandafir si parul prins pe multe moate colorate. Simplu, nu? Si sunt atat de fericita ca imi vine sa urlu lumii intregi.

Care sunt lucrurile marunte care va fac pe voi fericiti?

Daca nu intrii pe mess...

2009-01-13T20:35:00.003+02:00

Cautam si eu un fres in gara, ca de, fitza e mare si daca nu bei fres nu esti bazata...si am gasit exact ce cautam.

P.S. Daca nenea posesor de creta si de tablita publicitara ar fi intrat mai des pe mess, ar fi aflat ca de fapt "s" se scrie mai nou "sh", si ar fi scapat de probleme. Dar de, o fi vreun admirator de-al domnului Pruteanu..."uite bai ce s-a prostit tineretu' din ziua de azi...scrie "shi", "shiret", "shmecher", "fresh"!"

Back

2009-01-04T13:32:00.002+02:00

N-am mai avut timp si stiu ca asta nu e o scuza. Sarbatori, oboseala, vizite la rude si muuulte plimbari cu dinozaurul. Acum sunt mai obosita decat cand a inceput vacanta si urmeaza o perioada grea. But look on the bright side: la noapte revin in Bucuresti si ma reapuc de actualizari cel putin zilnice. Poate nu de saptamana asta, dar de saptamana viitoare o sa incerc.

Sesiunea ma inspira...zecile de ore petrecute in fata monitorului cu scopuri eduative se transforma foarte des in cateva minute si o idee pentru un post. Sper sa fiu productiva in perioada urmatoare.

A, sa nu uit...LA MULTI ANI!

Dovada vie

2008-12-25T23:57:00.003+02:00

Gata, a nins si la mine.

Oraselul copiilor

2008-12-25T23:24:00.007+02:00

Indferent de locul unde va aflati in lume, este imposibil ca la voi in oras sa nu existe un Orasel al Copiilor. Este aceal coltisor de parc sau de piata in care se aduna un Mos Craciun, un bradut si cateva luminite, iar toti copii vin sa se pozeze si sa se joace in respectivul loc in preajma Craciunului.

La Focsani se orneaza un parc intreb...parcul copilariei mele. Inca d cand eram mica, in fiecare an era invadat de personaje din basme, din desene animate, de luminite si oameni de zapada. Iar daca aveai si norocul sa ninga in zilele alea, taticu te ducea cu saniuta pana in Oraselul Copiilor, unde nu conta pe cine cunosti, toti copii cu saniute faceau intreceri si se bateau cu bulgari. si era frig, si ningea cu fulgii mari sub sutele de luminite si te simteai ca in povesti. Apoi urma pozatul pe langa zecile de figurine ninse si zgribulite. Cred ca am poze in fiecare an langa aceiasi eroi, dar de cativa ani mi-am mai pierdut din entuziasm.

Zilele trecute am vrut sa dau o raita prin Oraselul Copiilor sa imi aduc aminte de tinerete. L-am gasit intunecat, lipsit de zapada si cam pustiu. Copi erau, dar parca fara sanii nu pareau atat de fericiti. Am vrut sa ma simt iar copil, asa ca am inceput sa fac poze pe unde am apucat...nu criticati calitatea, doar aduce-ti-va aminte de coltul vostru de rai in preajma Craciunului.

Pomana porcului

2008-12-25T23:08:00.003+02:00

Pana anul asta nu am avut o curte a mea proprie si personala, lucru care s-a resimtit din plin in lipsa traditiilor de Craciun. Zilele trecute am trait o experienta memorabila, participand pentru prima data la ceea ce romanii numesc pomana porcului.

Pe scurt, cand am ajuns de dimineata la tara, Ghita avea deja o gaura maricica in beregata si doi oameni cu torte Distrigaz il parleau bine. Dupa ce s-a terminat operatiunea asta, mamaie a adus o patura si impreuna cu puiu am luat problema de coarne...pardon, de urechi.Da, e un porc parlit chestia pe care stam in poza. U can see the pointy little ears.

Partea interesanta a inceput abia pe urma, cand s-a dat startul la transare. Cred ca acum asi putea sa identific cu maestrie orice particica de porc. A fost incredibil cum, in cateva minute, pe gramada de lemne nu a mai ramas nimic dintr-un animal de 100 de kg.

Acum sa nu o mai lungesc si sa imi exprim sentimentele printr-un citat. "Mananc si plang...mananc!"

Spiritul sarbatorilor

2008-12-19T21:52:00.002+02:00

Poate traiesc eu intr-o lume paralela, dar azi am simtit pe pielea mea spiritul sarbatorilor. A fost ziua in care am avut de umblat in 1000 de locuri dupa intocmit dosarul de inmatriculare la masina. Eram atat de fericita ca la sfarsitul zilei voi avea material de scris pe blog, desre birocratia din Romania si despre nervii de a sta la cozi. I was wrong!

Spre surprinderea mea, ziua a inceput foarte frumos la xerox, unde tanti nu a vrut sa imi ia banii pe copiile pe care le-am facut, probabil vazand cat de entuziasmata sunt. La primarie, nici o coada, ghiseul gol...doamna zambitoare si amabila care mi-a spus ce mai trebuie sa xeroxez si sa atasez dosarului, si a tinut randul pana m-am intors, fara se se enerveze, fara sa urle. Domnii din spatele meu, la fel. Ma simteam foarte prost ca sunt blonda si ca nu aveam tot ce imi trebuie la mine, dar ei ma priveau zambitori si nu am auzit nii un comentariu tipic romanesc. La politie, din nou, numai barbati la coada la depunerea dosarelor. Copilul cu dosarul cat ea, bineinteles ca nu stia sa completeze cererea...nu gaseam seria motorului, nu gaseam seria sasiului, nu gaseam nimic. S-a strans cerculet in jurul meu si toti isi dadeau cu parerea...ca la circ. Dupa ce am reusit sa incropesc o cerere, domnul politist s-a uitat asa la mine si mi-a completat numarul pe certificat VN-05-XCI. Eram in al noualea cer...ce numar frumos! Si una peste alta, a ora 14:00 era si gata sa il iau acasa.

Dupa ce am luat numerele, toti se uitau foarte frumos la mine pe strada cand mergeam cu ele in mana, iar dupa ce am plecat sa ma plimb, se opreau oamenii si imi dadeau voie sa trec daca trebuia sa ies de pe o strada laturalnica. Toata lumea era asa draguta, mai mai sa inep sa ma ciupesc frenetic. Si una peste alta, cand am ajuns acasa si m-am dus sa iau paine, tanti mi-a dat-o fara 20 de bani si mi-a zambit.

Deci ori am luat-o eu razna, ori spiritul sarbatorilor a invadat sufletele celor din jur...

Prin tara

2008-12-18T16:25:00.002+02:00

Am lasat in urma Bucurestiul, nu o coada la intrare pana la Otopeni. In tara ploua. Nici macar ploaie nu o pot numi. E un fel de burnita ca din sita, marunta si deasa. Stau lipita cu nasul de geam si privesc cum se perinda campiile uscate si inundate.

La radio canta John Travolta "Summer nights" si eu incep sa ma gandesc la vara care a trecut...plina de evenimente si de sentimente. "It turned cold and that's where it ends...so i told her we'd still be friends" M-am saturat...ori e cal ori e magar...vreau sa ninga! Daca nu e in stare, atunci sa vina vara inapoi. I-am promis cuiva ca azi o sa ninga. Se pare ca nici de zana buna nu sunt buna...sorry!

La ora asta probabil toata studentimea e pe drum spre casa. Ecald in microbuz, simti lipsa castilor in urechi, dar macar te asteapta acasa miros de cozonaci, vin fiert si bradutul din curte..si mama care vine acasa de Craciun.Pe cand altii care cand erau mici umblau cu colindul prin tot satul cu mainile inghetate pe acordeon...acum petrec sarbaorile singuri in oraul mare si grabit. Am auzit deja ataea povesti si asi vrea sa mai aud si altele.

Voi ce faceti de saratori?

Papillon III

2008-12-18T11:57:00.002+02:00

Atras de mirajul paralelipipedelor de la capatul drumului, am mers mai departe, zburand peste cimitire de masini si oameni tristi si grabiti. Pe masura ce ma apropiam, in mine se nastea un sentiment de agitatie, de angoasa. Aleile arau intunecoase si ascundeau fete hade si priviri in gol. Blocurle, caci asa am aflat ca se chemau cutiile gigante, erau gri si murdare si nu straluceau nici pe departe precum imi inchipuisem.

Am ajuns in oras dimineata. Soarele abia se ridica somnoros pente orasul ce parea ca nu doarme niciodata. Il intampinau ambuteiaje, claxoane, nervi si multa ura. Ura pentru cei din jur, ura pentru societate, ura pentru cei dragi si mai ales ura de sine. O simteam...plutea prin aer atat de densa ca puteai sa o tai cu cutitul. Oamenii se uitau urat, cainii latrau, strazile se trezeau sufocate de gunoaie, iar unii oameni nu se mai trezeau deloc...victime colaterale ale vietii de noapte in orasul care nu mi se mai parea atat de atragator ca inainte, cand il priveam de la departare.

(va urma)

Baietelul iubire

2008-12-18T11:55:00.002+02:00

Nu spun mai multe...cititi la Tudor pe blog . Sa cautati ca deja a scris si 3 continuari.

What makes a man sexy

2008-12-18T00:19:00.004+02:00

La cererea cuiva, m-am gandit sa enumar cateva dintre calitatile care il fac pe un barbat sexy...in umila mea opinie, bineinteles.

In primul rand trebuie precizat ca nu brandul conteaza. Ideea de "sexy" la barbati e mai complexa decat la femei. Noi trebuie sa avem airbagul cat mai mare, portbagajul cat mai ferm si cate si mai cate piese de masina puse la punct. Dar conceptul de "sexy" ar trebui sa te duca cu gandul la sex. Ori, daca pe barbati ii duce cu gandul un trup sculptat perfect, fetele au alte prioritati.

Primul lucru pe lista este privirea. Pun mare pret pe privire. Daca te uiti pofticios sau pur si simplu provocator, sigur pe tine, visator...fata din fata ta va avea automat apetitul crescut si te va considera un tip sexy. In al doilea rand mai trebuie sa intre in discutie si pozitia in care stai. O pozitie stinghera, mult prea studiata sau chiar vulgara nu va reusi sa atraga prea multe priviri. Ideea ar fi sa arati relaxat, increzator in fortele proprii si mai ales interesat de cea pe care vrei sa o convingi ca esti sexy...baietii care ne baga in seama sunt sexy.

So, data viitoare cand investiti intr-o pereche de haine super scumpe sau stai o ora in fata oglinzii aranjand fiecare fir rebel, mai bine va ganditi putin la atitudinea voastra, pentru ca daca la voi conteaza ce vedeti atunci cand alegeti fetele, la noi conteaza mai mult atitudinea si mesajul pe care il transmiteti nonverbal. Ce sa-i faci, asa suntem noi fetele, mai sucite.

Later edit: Nu e un must have, dar baietii cu plete sunt sexy...ne face sa ne gandim la instinctul animalic din ei.

Wake up call

2008-12-15T13:03:00.004+02:00

Dimineata...dormi ca un bebelus dupa ce te-ai culcat la 3 cu o noapte inainte. De ce considera oamenii ca e romantic sa te trezeasca dimineata sa faci dus cu ei? Frate, daca tu nu ai vrut sa faci dus cu mine la 12 noaptea ca-ti era somn, cum crezi ca ma simt eu dimineata la 8 cand apropo...DORM!

Ce e in capul unui om cand te vede intre asternuturi, linistita, senina, cu fata angelica rasarindu-ti de sub plapuma si se gandeste "Uite ce frumos doarme...ia sa o trezesc for no reason at all".

I'm not a morning person...never have been , never will be...ar trebui sa stii asta dupa 3-4 ani in care ma cunosti, so why on Earth ai simti nevoia sa ma trezesti cu 2 ore inainte de nevoile mele, cand stii ca am invatat pana tarziu si am examen in ziua aia. Why? Intelege cineva ce zic eu aici?

Si dupa aia intreaba de ce ma trezesc nervoasa, ca nu e bine. Imi vine sa urlu, sa sparg, sa trantesc si sa strang oameni de gat...si in linistea profunda care se lasa dupa ce incetez cu urlatul, se aud doua pasarele ciripind afara. WTF, e DECEMBRIE...duce-ti-va in tarile calde sau ceva, nu aveti nimic mai bun de facut decat sa imi ciripiti mie la ureche la 8 dimineata?

So this was my morning, hope everyone enjoyed theirs.

Papillon II

2008-12-14T12:13:00.003+02:00

Orasul era ceva nou pentru mine. Ceva mare si gri si zgomotos. Nu intelegeam de ce oamenii simteau nevoia sa se inghesuie intr-un loc atat de mic, cand lumea intreaga era acoperita de campii verzi pe care nu locuieste nimeni.

Orasul incepea cu o strada lunga, iar in zare se vedeau cutii mari care reflectau soarele ce apunea. Curios, am urmat drumul pana cand in dreapta si in stanga au inceput sa se concentreze niste case. Dar nu erau ca cea pe care o vazusem in miez de iarna pe un deal, singuratica, luminoasa si calda. Pe geamurile lor nu se vedeau oameni imbratisati in fata semineului. Pe jos nu erau covoare pufoase si nimeni nu statea pe podea. Nimeni nu zambea...oamenii stateau in aceeasi incapere, fiecare intr-un colt, vazandu-si de trebuile lor, fara macar sa ridice ochii unii spre altii. Ii vedeam la calculatoare, in fata televizorului, cu ziare in mana, dormind in fotoliu cu sticla de bere in mana. Peretii erau innegriti de fum de tigara si oamenii erau urati. Obositi, secati de vlaga, privind in gol cu ochii pierduti si reci. Duminica nu se gatea nimeni sa se duca la hora sau la biserica. Oamenii acestia se trezeau cu oaptea in cap, se imbracau gros, se urcau in masinile lor antice si plecau la targ, in cautarea afacerilor. Ai sau n-ai treaba, itli lipsea ceva din casa sau nu, duminica te duceai in Obor, in Europa, in Dragon, in IDM, in Autovit sau in alte locuri, doar doar o pica ceva ce nu ti-ar fi trecut prin cap in 1000 de ani ca ai nevoie.

M-am departat scarbit de casele inghesuite si reci, cu noroi in curte si cu noroi in suflet si am urmat drumul, vrajit de mirajul cutiilor luminate din zare.

(va urma)

Dilema

2008-12-14T11:50:00.002+02:00

Eu cand inchid ochii si ii tin foarte strans lipiti pe intuneric, incep sa vad luminite...forme...fete, diverse nebunii luminoase. Asi putea sa ii tin asa ore intregi si sa nu ma mai satur de minunatiile care imi apar in spatele pleoapelor.

Iubu mi-a zis ca daca povesteste cuiva, primeste pensie de insotit persoanele deranjate la cerebel. El cand inchide ochii vede...negru.

So, pareri, sunt nebuna sau e el lipsit de imaginatie?

De ce plange cerul?

2008-12-13T23:35:00.003+02:00

Da-i play sa fie mai relevant.

Cerul plange de mai bine de 12 ore. S-au adunat deja mici iazuri in colturile mai joase a strazilor. Ziua a fost deprimant sa vezi atata tristete ravarsandu-se de sus. Acum, de cand s-a lasat noaptea, lucrurile s-au mai schimbat. Cand te uiti noaptea sub un felinar de pe strada la stropii mari si desi, te cuprinde un sentiment de liniste interioara. Totusi...de ce plange cerul?

Sunt singura...Elvis ma acompaniaza si parca stie exact cum ma simt. Aud scancetele norilor afara si parca singuratatea e mai usoara cu sunetul sacadat in urechi. Traiesc cu speranta ca pana maine, stropii se vor transforma in fulgi mari si lanosi, iar eu voi iesi sa alerg printre ei, sa scot limba incercand sa ii prind si sa ma uit crucis cand unul din ei mi se va aseza pe nas. In spiritul anticipativ, mi-am desenat fulgi de nea pe unghii...albi, stralucitori, dar calzi si falsi. Ii privesc si ma apuca groaza...totul poate fi reprodus in zilele noastre si de aceea parca pierdem contactul cu ceea ce este autentic. Cineva mi-a spus ca fulgii pe care i-am vazut ieri in Tineretului erau creati de un tun de zapada instalat in apropiere. Refuz sa cred ca fiorii autentici de copil care vede prima ninsoare in an au putut fi nascuti de un tun de zapada...

Si inca in ascult pe Elvis, imi urmaresc unghiutele sclipicioase cum danseaza repede pe tastatura neagra si visez la zapada...si cerul inca plange de singuratate...l-asi invita sa-mi tina companie, sa ne tinem unul altuia de urat...si sa nu mai planga!

Avertisment

2008-12-12T22:34:00.004+02:00

Azi iubu meu s-a dus la Predeal cu bicicleta (don't ask!). Toate lucrurile au si o parte buna, pentru ca s-a intors cu un cadou foarte frumos pentru mine.

Si tanti de la magazin chiar s-a mirat, ca dupa ce toti baietii buni vin si isi iau placute cu cat de smecheri si potenti sunt ei, mai e cate unu caruia ii place sa spuna adevarul. L-o fi crezut tanti ca il ia pentru prietena?

Oricum, ideea e ca daca vedeti un Smart cu chestia asta la luneta, sa va feriti!

What's up, doc?

2008-12-12T22:17:00.004+02:00

Noul meu set de cercei...o sa am numai iepuri pe creier de acu, care o sa incerce sa ajunga la morcovul de la urechea cealalta.

Acum ma pot declara oficial intr-o ureche!

Sweet relaxation

2008-12-12T20:34:00.002+02:00

Free at last...cel putin jumatate de zi in care nu am teme, proiecte, lucrari iminente.

Ce poate fi mai frumos decat sa te plimbi noaptea prin Bucuresti cu castile in urachi si mainile in buzunare? Decembrie, intuneric, Unirii...Norah Jones canta dumnezeieste in urechile mele (multumesc, Cozmin), vantul bate putin cam tare si imi loveste fata. Imi simt parul pe buzele uscate si merg...In fata se zareste bradul de la Universitate. Luminos, colorat, pe mine ma bucura faptul ca nu au mai sacrificat unul viu anul asta. O frunza intarziata se lasa purtata de vant intr-un vartej magic, deasupra capului meu. Merg incet, apasat si respir aerul rece. Sub un felinar imi pare ca am vazut primii fulgi de nea. Ii simt si pe obraji si zambesc fericita. Inchid ochii si ma las purtata de muzica. Cand ii deschid, ninsoarea s-a oprit. Oare am vedenii sau e doar efectul placebo? Norah imi povesteste despre asteptare...despre anticipare...despre dragoste. E mai frumos decat orice colind asi fi putut sa ascult in momentul asta. E mai relaxant decat orice cafenea, parc sau dormitor...e orasul viu, rece si aglomerat, iar eu ma desprind incet de tot si plutesc deasupra asfaltului pe tonurile ei. Asi vrea sa nu se mai termine drumul. Sa nu se mai termine melodia. Sa merg asa absenta pana la capatul Pamantului...nimic nu poate fi mai relaxant pentru mine.

Voi cum va relaxati cand aveti putin timp liber?

Culese

2008-12-11T16:07:00.002+02:00

Trebuie sa imi cer scuze carcotasilor care vor spune ca m-am prostit si am inceput sa postez povestioare siropoase care se gasesc cate 3 la zecemii pe net.Nu asta e situatia.

Azi mi-am facut ordine in mail...actiune pe care nu am intreprins-o niciodata de cand a vazut lumina zilei, adica de vreo 5 ani. A fost frumos sa imi aduc aminte de toate felicitarile electronice primite de-a lungul anilor, de toate pozele haioase traficate pa mail, multe dintre ele crezandu-le pierdute pentru totdeauna. Mi-am adus aminte de oameni cu care corespondam frecvent si de la care nu am mai auzit nimic de mult. M-am ingrozit pe cate site-uri am putut sa imi fac conturi in ultimii 5 ani...am facut un folder special sa le gasesc mai usor daca o sa mai am vreodata nevoie de ele.
Dar cel mai mult m-am bucurat cand am revazut povestioarele pe care le-am postat mai jos cu eticheta "culese". Nu, nu sunt luate de pe net cu o cautare pe google, sunt primite de mine de la oameni dragi. Nu sunt forwarduri trimise la gramada in toata lista si nici scrisori din alea de trebuie trimise la inca 5 persoane, ca altfel o sa arzi in iad. Nu. Sunt povesti care pentru mine inseamna ceva, pe care le-am primit in momente cheie ale existentei mele si care m-au facut putin cate putin sa ma gandesc la statutul meu de OM. So...fara carcoteli si incercati sa retineti esenta.

Have a nice day!

Biscuiti

2008-12-11T15:55:00.000+02:00

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare.
Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca.

Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul. Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul.
Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca. In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ....."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!"
Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.

"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare. Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete. Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta.

Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:
Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?

nainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!

Palaria violet

2008-12-11T15:47:00.005+02:00

Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?

Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

Cutia de piersici

2008-12-11T15:37:00.002+02:00

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele??

Dedicatie

2008-12-11T14:22:00.002+02:00

Da-i play si mai gandeste-te!Da, tu, care nu vezi in mine decat un copil rasfatat si imatur. Cand o sa ma maturizez o sa-mi semnez singura condamnarea la moarte.

What can you do to change the world?

2008-12-09T22:38:00.005+02:00

Daca am sari cu totii in acelasi timp, oare am reusi sa provocam un cutremur?

Filmul e vechi...se numeste "Pay it forward" si este despre un copil si despre idealurile sale. Este despre cum e sa crezi in propriile vise si in bunatatea omenirii. Este despre mine.

Am plans cand l-am vazut, plang si acum cand imi aduc aminte.

Eu cred in bunatatea celor din jurul meu. Cred ca daca voi face un bine neconditionat, oamenii vor vedea ce frumos e sa primesti ajutorul cu un zambet atunci cand il ceri. Vor simti pe pielea lor bunatatea si va ajunge sa le placa. Vor dori sa provoace la randul lor aceiasi fiori calduti si altor persoane si lumea va deveni un loc mai bun.

Ganditi-va, cand cineva e dragut cu voi, cum va simtiti? Nu e placut? De ce sa nu ii faceti si pe cei din jur sa se simta la fel? Ce va costa? Rasplata voastra? Poate nu veti obtine intotdeauna ceva inapoi, dar veti vedea incetul cu incetul cum infloresc gradini intregi de zambete in jur...si va veti bucura de fericirea lor.

Pentru cine nu a vazut filmul, il recomand cu caldura. Pentru cine l-a vazut, ce parere ati avut?

Eu inca astept sa mi se dovedeasca teoria...si voi astepta oricat e nevoie.

Nimic nu dispare, totul se transforma

2008-12-09T02:33:00.002+02:00

Aceasta este o scrisoare catre mine cea de maine. Cea care se va trezi in cateva ore in patul meu si va zambi spre soare. Si isi va intinde trupul contorsionat intr-un spasm necontrolat si va deschide ochii lumii dimprejur. Si se va ridica in capul oaselor si isi va pune intrebarea simpla "De ce?".

Eu sunt de vina! Nu te arunca intr-un colt de pat si nu te invinui pe tine pentru ceva ce numai eu singura am provocat. Nu fii naiva! In timp ce tu dormeai, eu alergam de colo colo orbita de histrionism si turbata de nebunie. Si te-am ranit. Te-am ranit unde te doare mai tare, semnand cu mana ta involuntara contractul ce ti-a dat in dimineata asta golul din stomac. Si din suflet.

Nu ma uri...nu arunca vorbe ce vei ajunge sa le regreti. Poti sa plangi, poti sa blestemi, poti sa te zvarcolesti si poti sa urlii pana ragusesti, dar NU ai dreptul sa ripostezi. Raul e facut.

Incerc sa te consolez cu singurul argument logic ce imi vine acum in minte...o lege veche, ce ti-a intrat atat de usor in cap pe vremea cand studiai energia doar teoretic. O lege ce-ti voi demonstra ca e valabila cu varf si indesat si in viata.

Nimic nu dispare,, totul se transforma...

Papillon I

2008-12-09T01:40:00.003+02:00

Am visat eram un fluture cu aripile viu colorate si catifelate. In fiecare dimineata ma trezeam sub o frunza udata de roua si imi aranjam antenele in petalele florilor din gradina viselor mele.

Plecam sa ma plimb, dusa usor de cate o adiere, unde vroia vantul sa ajung in fiecare zi. Nu aveam drum, nu aveam destinatie, aveam doar o inima plina de speranta si doi ochi dornici de nou.

Am visat ca am innoptat in multe locuri, in campii intinse in miez de primavara, cu mireasma florilor in jur si strigatul copiilor care alergau lipsiti de griji de-a lungul lor, la malul lacurlor in veri toride, privind adolescentii cum se scalda si cum isi arunca ocheade timide in timp ce el o stropeste cu apa doar pe ea, sperand ca astfel va primi macar o mustrare din partea ei...cea mai frumoasa mustrare din viata lui, in paduri ruginii cu fosnetul cristalin al frunzelor strivite de pasii lor, de joaca lor puerila de-a v-ati ascunselea printre copaci, de trupurile lor invartindu-se fericite prin covorul de foc, cu sunetul vesel al rasului ei, cu vantul de toamna jucandu-i-se prin plete si cu ultima raza de soare incalzindu-le trupurile imbratisate, pe dealuri acoperite de zapada, unde in zare se vede fumul domol ce iese din hornul casei lor. Iar pe geam, langa foc, stau tot ei...fericiti, imbratisati, indragostiti si cu priviri calde in ochi.

Am visat ca am plecat mai departe. In drumul meu am intalnit mii de povesti, mii de lacrimi si mii de zambete. Si am ajuns in oras.

Continuarea cand oi mai fi in stare sa scriu, acum nu sunt.

Ce recomand

2008-12-09T00:02:00.003+02:00

Cabral a lansat de curand un site pe care oamenii pot inta si recomanda altor persoane servicii, produse sau orice au incercat si de care au fost satisfacuti, sau dinpotriva, nesatisfacuti.

Ce recomand este un site cu o idee buna si sper ca va ajuta oamenii in cautarea unor referinte, cu articole obiective si pline de spirit critic.

Recomand!

Pretty lights live

2008-12-07T23:44:00.016+02:00

Am ajuns in sfarsit inapoi in Bucuresti si bineinteles, primul lucru pe care il aveam pe lista ers sa ma duc sa ma delectez cu luminitele pentru care s-a facut atata tam tam la televizor tot weekendu. Mi-am luat bicicleta in spinare (sau ea pe mine) si am plecat pe traseul cel mai luminat din capitala : Romana-Universitate-Unirii.

La Romana, bradutii pe care ii tot pandeam de o saptamana sa se lumineze in verde de sarbatori, m-au intampinat cu o frumoasa dar ciudata nuanta de albastru psihedelic.

Pe Magheru, locul meu preferat de promenada nocturna, ghirlandele in acelasi albastru se inecau de la fumul emanat de coloana de masini care se misca mult mai incet decat noi. Macar asa sa se opreasca si bucurestenii grabiti si sa mai admire frumusetile din fata lor.

In Universitate trona bradul luminos care statea la poze. In jurul meu, pe trotuar, toata lumea venise special sa il imortalizeze, deci probabil veti vedea pozele astea pe zeci de alte bloguri, dar macar pot sa mandresc ca sunt facute de manuta mea.

Surpriza serii nu a fost iluminatul stadal, care, trebuie sa recunosc, m-a dezamagit in mare parte, ma asteptam la mai mult. Ceea ce m-a impresionat cu adevarat a fost magazinul Cocor. Da, ala de pe langa Lipscani care acum e in constructie. De jur imprejur era invelit in lumina. Pe una din parti rulau imagini cu Bucurestiul de alta data. Erau gigante si luminoase si iti starneau un sentiment de nostalgie, chiar daca eu cel putin, nu am apucat sa vad niciodata Bucurestiul asa cum il intruchipau acele imagini.

In Unirii, probabil am ajuns eu prea tarziu, dar o mare parte din casute erau deja inchise. In timp ce ma apropiam, se auzea din ce in ce mai tare vocea Paulei Selling cantand inconfundabilul "Ploua infernal" si mi-a tresarit inima pentru cateva secunde la amintirile vremurilor cand ascultam aceasta melodie cu nasul lipid de geam privind ploaia torentiala de la etajul 8.

Nu am avut pofta de vin fiert, desi mirosea imbietor, in schimb nu am putut sa trec pe langa vata de zahar cu indiferenta. Chiar daca nu era roz, m-am delectat cu dulceata lipicioasa ce imi aduce atata bucurie de fiecare data.

Ne-am mai invartit prin aglomeratie pana am dat de o casuta cu turta dulce. Asi fi vrut sa fie DE turta dulce, dar probabil ca astea au disparut odata cu copilaria mea. In schimb avea de vanzare casute, foarte frumoase si colorate, la (doar?) 25lei. M-am multumit cu un ren dulce care trage sania lui Mos Craciun si am rezistat tantatiei, urmand sa i-l fac cadou mamei. Sper sa tina pana la Craciun.

Si in Unirii era un brad, mai mic, dar mai real care tinea locul celui mai inalt brad din Europa, predecesorul sau de anul trecut.

Una peste alta, o seara reusita, Bucurestiul arata bine, dar se putea si mai bine, iar bunatatile de Craciun ce iti aduc aminte de copilarie merita gustate macar o data pana pe 6 ianuarie, cand Targul de Iarna isi va inchide oficial portile.

Pretty lights

2008-12-07T00:12:00.002+02:00

In seara asta s-au aprins luminitele in Bucuresti, festiviate urmata si de un concert si de inaugurarea targului de Craciun din Piata Unirii, unde sute de casute vor gazdiu produse specifice sarbatorilor.

Abia astept sa ma intorc maine in bucuresti, indiferent la ce ora ajung, voi face sigur o plimbare lunga pe Magheru sa admir luminitele si aglomeratia.

God, i love Bucharest right now!

Puppy love

2008-12-06T23:41:00.002+02:00

Mi-am scos catelul afara in gerul iernii. Totul s-a dovedit a fi un tablou pitoresc de inceput de toamna. Nero s-a intalnit inopinat cu o catelusa draguta si galbena prin jurul unui morman mare de frunze. Au inceput sa se tavaleasca amandoi printre frunzele colorate, veseli si lipsiti de griji, savurand momentul cu atata placere si naturalete, incat am ajuns sa ii invidiez.

Noi de ce nu putem sa ne lansam intr-o tavaleala prin frunze uscate fara sa ne pese ca ne murdarim, sau ca racim, sau ca se uita lumea ciudat la noi? Noi de ce nu putem face tot ceea ce ne dorim din teama de a nu parea ridicoli sau de a nu fi judecati? Noi de ce nu ne putem exprima sentimentele si bucuria de a ne revedea intr-un mod atat de natural si inocent?

De ce sunt animalele mai bune ca noi cand vine vorba de fericire , de a stii ce ii face fericiti si de a nu se da in laturi de la gesturi simple, care sa le faca placere?

Mosu Nicu

2008-12-06T12:04:00.004+02:00

Ce v-a adus mosu?

Mie mi-a adus o zi insorita si un loc nou de facut cumparaturi : Fashion Outlet House s-a deschis oficial ieri la 10:00 in incinta complexului West Park de pe autostrada Bucuresti-Pitesti. De afara arata ca un cartier din Brasov si inauntru sunt preturi placute ochiului. Recomand!

In rest, azi se practca masa in familie, la tataie, cu vin fiert si ciorba de burta. V-am pupat!

A cazut o stea

2008-12-05T22:30:00.002+02:00

Azi dimineata s-a stins din viata Anca Paghel. Pe langa faptul ca industria muzicala romaneasca a pierdut o voce divina, omenirea a pierdut un exemplar de la care avem multe de invatat.

Anca Parghel a trait in cei 51 de ani ai sai ct nu ar fi trait multi dintre noi nici macar i doua vieti. A stiut sa profite de fiecare zi ca si cu ar fi ultima si cred ca asta am putea face cu totii pentru a putea spune la un moment dat ca nu am lasat viata se treaca pe langa noi.

Dumnezeu sa o odihneasca!

Mi-am taiat unghiile

2008-12-04T21:21:00.002+02:00

Pentru o fata adevarata, faptul ca isi taie unghiile din carne este protestul suprem, este lepadarea de feminitate, de frumusete, de pasiunea ce o clasifica in mod obisnuit ca reprezentanta a sexului caracterizat prin abamdon total.

Acesta nu este un post vesel, puteti sari peste el daca asta cautati. Este un post sincer.

Cand eram mica, cea mai mare amenintare pe care mi-o puteau adresa parintii era faptul ca daca nu sunt cuminte o sa ma tunda. Am ramas cu chestia asta intiparita in creier si era ca un santaj sentimental foarte puternic indoctrinat. Pana intr-o zi cand m-am certat asa tare cu ei ca m-am incuiat in baie si mi-am taiat parul. Parul meu care nu vazuse niciodata foarfeca pana atunci si la care tineam atat de mult. Am iesit din baie victorioasa, fericita ca eliminasem singura arma de santaj pe care o aveau asupra mea. Ma simteam libera, simteam ca pot face orice fara consecinte de atunci incolo.

Tin foarte mult la unghiile mele. Mainile sunt oglinda sufletului, iar mie imi place sa le am ingrijite mereu. Cateodata le iubesc asa mult ca ma opresc minute in sir sa le admir forma si culoarea si cat de frumoase sunt negre pe tastatura, portocalii pe stilou, mov iesind din manusile fara degete, rosii pe spatele iubitului cand ne contopim intr-o imbratisare. Le tai foarte rar si doar din motive extreme. Astazi nu le vad rostul. De ce sa nu am unghiile unei copilite care se goaca in tarana si si le roade de emotie? Unde este rostul de a avea unghiile unei femei adevarate, cu tot ceea ce implica aceasta eticheta, daca eu nu ma simt asa. Tastatura ma iubeste si asa, stiloul nu are nevoie de mine cateva zile, manusile stau aruncate intr-un colt iar el...el m-a lasat singura fiind ferm convins ca ma va gai tot aici, asa cum m-a lasat. E adevarat, nu am unde sa ma duc, dar mi-am taiat unghiile, cu toate implicatiile psihologice cera insotesc aceasta actiune!

Contopire sufleteasca

2008-12-04T14:01:00.002+02:00

Nimic nu e mai frumos pe lume decat sa adormi cu capul pe umarul persoanei dragi. Puteti sa ziceti ce vreti, dar toti banii si masinile din lume nu pot compensa acest sentimant sublim.

Sa fie cald in camera si sa fie si mai cald sub plapuma si sa te apropii incet de el/ea. Sa iti citeasca din priviri intentia si sa indrepte mana spre tine.Sa te ia de gat si sa te traga spre umarul de care iti este atat de dor...langa care simti ca iti este locul, de pe care parca ai fost decupat candva demult si toata viata ai cautat sa te lipesti inapoi la locul tau.

Sa ii cuprinzi gatul cu o mana si sa ii simti palma mangaindu-ti parul incet si calm. Sa te invadeze caldura si dragostea si seninul si sa iti dispara toate grijile intr-o secunda. Sa te afunzi in pielea fina si sa ii simti mirosul inconfundabil in timp ce ridici capul cautandu-i buzele.

Sa adormi asa, sublim, intr-o contopire sufleteasca ce nu ai mai vrea sa se sfarseasca niciodata.

Truffles

2008-12-03T23:26:00.002+02:00

Pentru cine nu a ajuns inca la Sala Dalles la targule de cadouri, ii recomand cu caldura standul de dulciuri si bomboane de la parter. in stanga in a doua incapere.

Dupa tristetea profunda care m-a cuprins dupa ce nu am putut sa ajung la Targul de Dulciuri de la palatul copiilor, era nevoie de o mica revansa gustativa. Astfel, ghidata de aroma puternica de ciocolata care te conduce pana la stand, am poposit in fata cosuletelor cu bunatati.

Va recomand cu toata caldura trufele belgiene. Sunt facute dintr-o ciocolata care ti se topeste in gura si care iti aduce automat buna dispozitie. Nu poti sa ramai trist daca gusti una din ele. Te inveselesti garantat!

Coffe

2008-12-03T23:01:00.001+02:00

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.
Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.
“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”
“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”
“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”
“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”
“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”
Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.
Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”